Antonio José Bolívar Proano vive en El Idilio, un pueblo remoto en la región amazónica de los indios shuar (mal llamados jíbaros), y con ellos aprendió a conocer la selva y sus leyes, a respetar a los animales y los indígenas que la pueblan, pero también a cazar el temible tigrillo como ningún blanco jamás pudo hacerlo. Un buen día decidió leer con pasión las novelas de amor «del verdadero, del que hace sufrir» que dos veces al año le lleva el dentista Rubicundo Loachamín para distraer las solitarias noches ecuatoriales de su incipiente vejez. En ellas intenta alejarse un poco de la fanfarrona estupidez de esos codiciosos forasteros que creen dominar la selva porque van armados hasta los dientes pero que no saben cómo enfrentarse a una fiera enloquecida porque le han matado las crías. Descritas en un lenguaje cristalino, escueto y preciso, las aventuras y las emociones del viejo Bolívar Proano difícilmente abandonarán nuestra memoria.
(Ovalle, Chile, 1949 – Oviedo, España, 2020) Luis Sepúlveda was a Chilean writer, film director, journalist and political activist. Exiled during the Pinochet regime, most of his work was written in Germany and Spain, where he lived until his death.
Author of more than thirty books, translated into more than fifty languages, highlighting An Old Man Who Read Love Stories (Tusquets Ed., 2019) and The Story of a Seagull and the Cat Who Taught Him to Fly (Tusquets Ed., 1996). Among his numerous awards are the Gabriela Mistral Poetry Award (Chile), the Primavera Novel Award (Spain) and the Chiara Award for Literary Career (Italy). Knight of the Order of Arts and Letters of France, and doctor honoris causa by the universities of Toulon (France) and Urbino (Italy).
In a direct, quick-to-read language, full of anecdotes, his books denounce the ecological disaster affecting the world and criticize selfish human behavior, but they also show and exalt the most wonderful manifestations of nature.
Sau cine mai eşti atunci când "nu eşti unul dintre ei, ci doar unul de-al lor". Povestea emoţionantă a unui veteran al pădurii amazoniene, un semianalfabet refugiat in junglă, bătrânul Antonio José Bolívar Proano, care ştia să citească, dar nu ştia să scrie. Din tinereţe şi până la venerabila vârstă de 70 de ani, rătăceşte între două universuri: civilizaţia şi lumea extrem de bine organizată şi cu reguli stricte a junglei amazoniene. Păstrează o ultima legătură cu civilizaţia citind romane de dragoste, cu care îl aprovizionează un amic ce le împrumută, la rândul lui, de la o prostituată. Profund ataşat de barbaria neînţeleasă a triburilor suhari, care nu aveau sa il socoteasca niciodată drept unul dintre ei, bătrânul ia parte la o vânătoare pe care nu o doreşte, a unei femele de jaguar ce atacă oamenii din sat, înnebunită de durerea uciderii puilor şi ranirea masculului ei, de către un colonist iresponsabil. Lectura îl învaţă să opereze cu noţiuni abstracte: își întelege, își respectă și își admiră victima felină, (aici nu ai cum sa nu fugi cu gândul la relația aproape tandră dintre vânător și victimă, din "Bătrânul și marea" al lui Hemingway), dar discerne necesitatea vânătorii justiţiare în care este implicat, făcând ceea ce trebuie, din datorie pentru sine și pentru semenii săi. Nemulţumit de fapta săvârşită, revine în civilizație "...fără a-nceta să-l blesteme pe străinul din pricina căruia începuse tragedia, pe primar, pe căutătorii de aur, pe toţi cei care batjocoreau neprihănirea Amazoniei, reteză dintr-o singură lovitură de macetă o creangă groasă şi, sprijinindu-se în ea, purcese la drum către El Idilio, către coliba lui, în căutarea romanelor ce vorbeau despre dragoste în cuvinte atât de frumoase, care uneori îl ajutau să uite cruzimea oamenilor." Un roman care te sfredelește și te arde, ca o ploaie de alice.
Elif’in Favorileri #kitapchallenge kapsamında Luis Sepulveda ile tanışmış oldum ve kendisini nasıl daha önce keşfedememişim diye kafamı nereye vuracağımı şaşırdım. Sanırım söz konusu Şili ve Şili edebiyatı olunca Isabel Allende’de kalakalmışım ben; çok ayıp etmişim gerçekten. Luis Sepulveda, 115 sayfalık bu minik romana öyle güzel bir hikâye sığdırmış ki hemen bitmesin diye yavaş yavaş okudum valla. Aşk romanları okumayı seven, ana karakter Antonio Jose Bolivar amcayı öyle çok sevdim ki, dedim keşke birer kahve içip kitaplardan, aşktan, lanet olası hükümetlerden konuşabilseydik…
Okurken çevirmen Emrah İmre’ye de elinize sağlık diye tweet attım bu arada. “Çok severek çevirmiştim” dedi ve bu gerçekten de belli oluyor! Bunu da belirtmeden geçmeyeyim istedim…
Преди години заглавието ме привлече с намигването си. То всъщност обобщава цялото послание - дори и в амазонската джунгла човек, колкото и суров да е животът му, може да си създаде своя собствена вселена, в която няма опасности и жестокости, а обич и спокойствие. И ако любовните романи са път към нея - чудесно.
رواية خفيفة لكنها مليئة بالكثير نقلني الكاتب وبقوة إلى غابات الأمازون المطيرة، إلى النباتات والأسماك والحشرات والقرود والقطط المفترسة، حتى لكأنني حاضرة فيها، أشتم روائحها وأحس بالطين تحت قدمي، وأستشعر الرطوبة، وأرى النمل النهم الذي يفترس كل شيء أمامه، وأنتظر انقضاض الأنثى المجنونة؛ التي قتل البِيض صغارها ليتاجروا بجلودهم.
تصوّر الرواية الفترة التي بدأت فيها حمّى الهجرة الأمريكية إلى هذه الأراضي للتنقيب عن الذهب والتجارة بالحيوانات الاستوائية، حيث يصف الكاتب الدمار الذي يخلّفه "الرجل الأبيض القذر" أينما حل، بجهله وطمعه الأعمى والذي يقوده -في كثير من الأحيان- إلى حتفه!
أحببت بطل الرواية وقصته مع الشواريين المتماهين في الغابات وكأنهم جزء لا يتجزأ منها، وقصة حبه الجميل، وولعه بالروايات الغرامية، وأخيرًا استعراض الوضع السياسيّ في المنطقة آنذاك