En riktigt intressant livshistoria. Fast jag inte läst den första boken gick det bra att hänga med. Intressant att få inblickar i samburustammens kultur via denna tysk-schweiziska upplevelser.
Cartea vine ca o continuare la povestea lui Corinne Hoffman, după publicarea "Îndrăgostită de un masai". Prima carte m-a lăsat cu o stare de șoc absolut, care m-a făcut să mă gândesc constant la felurile complet diferite în care trăiesc alți oameni și cum ar fi dacă viața mea s-ar schimba brusc, peste noapte, în numele unei mari iubiri.
Corinne revine cu explicațiile cerute de către cititori și povestește cum și-a refăcut ea viața după ce a fugit de soțul ei din Kenya, Lketinga, împreună cu fetița ei, Napirai. Pentru mine, femeia aceasta rămâne o mare sursă de inspirație - de altfel, și cărțile ei au ajuns best-sellere în Elveția și Germania, ceea ce înseamnă că nu sunt singura în această situație. Deși i-a luat mult timp să se obișnuiască din nou cu un stil de viață modern, Corinne și-a regăsit forța interioară și a încercat să reintre pe piața muncii ca și agent de vânzări, jobul său inițial, înainte de a-și deschide un magazin cu rochii de mirese. Totul decurge în mod normal, Corinne având parte de foarte mult noroc în această perioadă (divorțează legal de soțul ei, primește actele de ședere în Elveția, reușește să se mute singură într-o locuință nouă), până când, încurajată de mai mulți prieteni, se hotărăște să scrie despre toate lucrurile trăite în Kenya, lucru din care rezultă cartea sa de debut. De aici încolo, viața femeii se schimbă complet și cunoaște succesul la nivel internațional, fiind nevoită să devină scriitoare full-time. Mi-a plăcut enorm că această carte s-a terminat tot ca un fel de jurnal de călătorie, și anume, cu drumeția făcută de Corinne până pe vârful muntelui Kilimanjaro.
Corinne este o femeie puternică atât fizic cât și mental, pasionată de călătorii, plină de optimism și sensibilitate. Deși ea se gândește constant la viața pe care a lăsat-o în urmă în Kenya, reușește să își găsească un nou partener de viață, alături de care are acum o familie. Drumul vieții ei a fost atât unul anevoios cât și plin de aventură, genul de viață pe care unele femei nu au curajul să o urmeze. Corinne este însă de apreciat pentru felul în care își urmează mereu inima iar rezultatele sunt pe măsură; niciodată nu face lucrurile pe jumătate, dă tot ce are mai bun din ea, în timp ce se ocupă și de educația fiicei sale și este acolo lângă prietenii ei atunci când aceștia au nevoie. Îmi place că deși cărțile scrise de ea sunt autobiografii, Corinne povestește mereu cu drag despre alți oameni din viața ei, fără a fi egocentristă în vreun fel; autoarea pur și simplu ne explică procesul de gândire prin care trece și de ce a ajuns să treacă prin anumite situații care au format-o. Mi se pare ridicol să fie acuzată de lipsă de sinceritate sau narcisism, cum am văzut în anumite recenzii. Eu mă bucur foarte mult că am descoperit aceste cărți, care mi-au dat multe teme de gândire în privința viitorului meu. Recomand cu drag orice carte din colecția "cărți adevărate"; sunt absolut convinsă că în fiecare există o lecție de viață importantă, ce ne poate forma la rândul nostru, întocmai cum i-a format și pe autori. Aștept cu nerăbdare să aflu continuarea poveștii de viață a lui Corinne.
È il racconto del ritorno a casa dell'autrice dopo cinque anni in Kenia. Il sequel de "La masai bianca". Come nel precedente la Hofmann abbonda in tanti dettagli di vita quotidiana. Sorprendente l'inizio in cui davvero sembra essere diventata un'aliena rispetto al tipo di vita occidentale.
After reading the "White Massai" I wanted to find out how her life back in Switzerland continued. It is not a literary masterpiece, but an interesting account of her life and it's rich experiences. Some of it was a bit repetitive, but I very much enjoyed the parts about how her African family reacted to her book and her experiences on Kilimanjaro.
The second installment from Corinne Hofmann’s story of leaving her white comfortable European life for tribal life in Kenya. This was interesting-to see what happened after she returned to Switzerland, but not as intriguing as the first book.
The narrator (author) arrives back from Africa with her daughter, running away from her madly jealous Masai husband, severe health issues, and financial ruin. Somehow she reinvents herself and then becomes a hugely successful author due to her first book. As always, a gripping read. Not so much because I like the author (I don’t particularly) but because of her very direct and open style that sucks you in and keeps engaging you. Good description of what runaway literary success looks like..!
De undeva, de foarte departe, aud o voce: „Hei… hei, trezirea!” Deodată simt o mână pe umărul meu. Deschid ochii și, în primul moment, nu știu unde mă aflu. Abia când îmi arunc privirea pe pătuțul din fața picioarelor mele și o descopăr pe Napirai, fiica mea, îmi dau dintr-odată seama că sunt în avion. Doamna de lângă mine își ia mâna de pe umărul meu și îmi spune râzând: „Dar ați dormit adânc, și dumneavoastră, și copilul. În curând aterizăm la Zürich și dumneavoastră ați pierdut toate mesele.”
Nu-mi vine să cred: am reușit. Am plecat din Kenya. Eu și fiica mea suntem libere!
Gândul îmi zboară imediat la ultimele emoții pe care le-am trăit la Nairobi, la punctul de control al pașapoartelor. Ofițerul se uită la noi și mă întreabă: „Is this your child?” Napirai doarme la mine pe spate, în kanga. Îi răspund: „Yes”. Răsfoiește întâi pașaportul copilului, apoi pe al meu. „De ce vreți să plecați cu fiica dumneavoastră?” este următoarea întrebare. „Vreau ca mama mea să-și vadă nepoata.” „De ce nu este și soțul dumneavoastră aici?” Îi explic, cât pot de degajată, că el trebuie să lucreze, ca să câștige bani.
Bărbatul se uită la mine cu o privire severă și-mi spune că vrea să vadă mai bine fața copilului. Îmi cere să o trezesc și să o strig pe nume. Acum tremur și mai tare. Napirai, care are un an și aproape patru luni, se trezește și se uită adormită în jur. Bărbatul o întreabă încontinuu cum o cheamă. Napirai nu spune nimic, în schimb lasă colțurile gurii în jos și deodată începe să plângă. Eu încerc să o liniștesc repede, pentru că mi-e tare frică să nu se întâmple ceva în ultimul moment și să nu mai putem ieși din țară. Ofițerul întoarce pașaportul lui Napirai pe toate părțile și întreabă pe un ton dur: „Dar de ce are pașaport german, dacă tatăl este kenyan? Este într-adevăr fiica dumneavoastră?” Tot mai multe întrebări încep să se năpustească asupra mea, iar eu sunt transpirată toată de frică, încep să-i explic, cât pot de calmă, că soțul meu este un masai tradițional, că nu i s-a eliberat pașaport și că nu am putut face rost într-un timp atât de scurt decât de acest pașaport. Îi spun, însă, că peste trei săptămâni mă întorc și că atunci mă voi ocupa să obțin un pașaport kenyan. În timpul acesta, îi împing încă o dată scrisoarea semnată de soțul meu și mă rog încet la Dumnezeu: „Doamne Dumnezeule, nu ne părăsi, mai ajută-ne încă câțiva pași, ca să ajungem la avion!” În spatele nostru, mai mulți turiști se înghesuie și asistă enervați la scenă. Bărbatul mă mai pătrunde odată cu privirea, tace câteva secunde, după care îi văd strălucirea cea albă a dinților, în timp ce îmi spune cu un rânjet larg: „Okay! Călătorie plăcută și ne vedem peste trei săptămâni. Să-i aduceți ceva frumos soțului dumneavoastră!”
..... I know what you're thinking... but hear me out!
Like everyone I was curious how she perceived her story after it had ended and wanted to see what her life turned out to be. I expected to hear more of her inner voice commenting what she experienced in Kenia. As I was reading it i was glad that this time at least I could ever so slightly agree a bit with the author. It was nice to see how that whole thing affected her and it's quite interesting to see she turned out ok
Still the writing is more of a diary or report on which shes not concerned with her language or engaging the reader with "word magic" but it's still good enough to keep on reading. I think the oddity of the content compensates for the rough narrative
Corinne, a Swiss woman, is best known for her first book, The White Masai. It tells of her falling in love with a Masai warrior while on vacation in Mombasa, uprooting her life, marrying him, and adopting the Masai way of life. This book continues where that one left off. I have read both books.
I'm always interested in reading about the attempted meshing of two cultures ... even when the author isn't terribly intriguing. Actually, this book is about the 'unmeshing' of her, and her Masai warrior. I felt it was mainly 'filler' info, and lacked true depth. But, hey, she's got a money-making-machine going, who am I to tell her to stop writing?
This is the sequel to "The White Masai". Corinne fell in love with a masai warrior and attempeted to make a life with him in Africa. Unfortunately, a clash of cultures forced her to escape with her daughter to her home in Switzerland. Back from Africa sees her rebuilding her life and sharing her memoirs. Some of my friends said she was a fool to try and live the way she did. I thought she had excellent business skills and a lot of love and committment and could have single-handedly helped the town to become self sufficient. Unfortunately for her warrior mate - he failed to evolve.