Zurück aus Afrika by corinne hofmann

★ ★ ★ ★ ★

April 26,2025

Es la continuación de "La Masai Blanca". Sigue teniendo su encanto, pero no se compara su antecesor (nombrado anteriormente). Ya que ahora la historia se centra mas que nada en la vida de Corinne en Suiza y obviamente, la vida ahí, no asombra tanto al lector, como la vida en una tribu masai. Igualmente me gustó porque ahora el lector calma su curiosidad de saber como sigue esta historia. Estoy esperando que traduzcan "Nos vemos en Barsaloi" donde por ahora es el final de la trilogía.

0 0 Reply

Lorenzo

★ ★ ★ ★ ★

April 26,2025

This book picks up where the first book, "The White Masai" leaves off beginning with Hofmann and her fifteen-month-old daughter arriving in her home country of Switzerland in 1990. This volume covers 1990 through 2003.

"Reunion in Barsaloi," which follows Hofmann's story after 2003, was published prior to "Back From Africa," so I ended up reading "The White Masai" first, then "Reunion," and now this book. Now that all three books have been released in the U.S., I would recommend reading them in chronological order.

Hofmann's life in Africa and Europe is very compelling. She may not always make the same decisions that a lot of us would make, but she states that despite all of her hardships, she has no regrets. All three books kept me engaged and intrigued.

0 0 Reply

pickadillyrose

★ ★ ★ ★ ★

April 26,2025

leest heel vlot , kan de negatieve reviews over het "egocentrische" wel begrijpen but let's be honest she has a pretty interesting life :-)

0 0 Reply

Bitsin

★ ★ ★ ★ ★

April 26,2025

Read this immediately after the White Masai, which is not a good idea. This volume has more typos and the author is fairly annoying. Several times she goes on and on about her discovery that life in Switzerland, with electricity and running water, is so much easier than life in the bush without such things... you know, the sort of discovery anyone makes following a weekend camping trip.

She also discounts the problems involved in writing a memoir that involves other real living beings. Usually one asks permission first or negotiates boundaries. But not this oblivious writer— who is baffled that anyone could be offended by her writing the White Masai, when really, it seems like such a diplomatic minefield.

0 0 Reply

krazystitch

★ ★ ★ ★ ★

April 26,2025

❤️

0 0 Reply

Wolftom

★ ★ ★ ★ ★

April 26,2025

Finally talk about her writing these books. The style is still dull and dry however, so if possible I'm even more conflicted. Gonna wait a while before I read the other books.

0 0 Reply

Nanalie

★ ★ ★ ★ ★

April 26,2025

„Adio, Africa!” este total diferită de primul volum și, nu știu, parcă i-a lipsit ceva, parcă mai aveam nevoie de unele relatări pentru a nu părea totul doar un simplu jurnal de scriitor ajuns pe culmile succesului. Mi-ar fi plăcut să aflu mult mai multe picanterii din viața lui Corinne și a fiicei sale și, nu știu, parcă aș fi vrut să văd cum se integra fetița ei, Napirai, în Elveția, copil de culoare fiind, și care au fost greutățile micuței. Așa, parcă totul s-a desfășurat pe repede înainte și parcă urmăream un filmuleț pe youtube despre viața desfășurată la întoarcerea din Kenya și acomodarea în Elveția, tranziția dintre lumea cutumelor și a lipsei de orice urmă de civilizație și lumea modernă petrecându-se mult, mult prea brusc. Nu mă înțelegeți greșit, încă o admir pe Corinne și o consider un mode demn de urmat, căci a reușit să trăiască în condiții extreme și să supraviețuiască revenirii într-o lume în care trebuie să te zbați pentru a răzbi și a ieși la suprafață, doar că mi-aș fi dorit ca acest roman să fie un pic mai mult decât a fost. A oferit unele răspunsuri dorite de mine, e adevărat, dar unele încă au rămas suspendate undeva în aer și cred că tocmai acest mers pe repede înainte m-a deranjat cel mai tare.

https://crampeiedesufletblog.wordpres...

0 0 Reply