Copilul lui Noe este povestea lui Joseph, copilul evreu care a fost abandonat de parinti, in perioada celui de.al doilea razboi mondial.
Astfel ajunge in grija unui preot care ii insufla credinta, si.l face sa.si doreasca sa fie catholic.
Cand se gandea ca ar trebui sa fie adoptat de o alta familie, parintii lui adevarati apar.
Este o lectura usoara, trebuie citita, dar ceva ii lipseste pentru a avea 5 stele

Nu ai cum să nu îl iubești pe Joseph sau pe Parintele Pons, mai ales dacă te-ai îndrăgostit de Oscar și Tanzi Roz! ❤️

“- Oprește-te! Ce nerozie primejdioasa! Oamenii își fac rău unii altora, iar Dumnezeu nu se amestecă. El i-a făcut pe oameni liberi. Așadar, noi suferim dau râdem independent de calitățile sau defectele noastre. Ce rol oribil vrei să-i atribui lui Dumnezeu? Îți poți imagina o secundă măcar că cel care scapă de naziști e iubit de Dumnezeu, în vreme ce acela care e prins e detestat de Dumnezeu? Dumnezeu nu se amestecă în treburile noastre.
- Vreți să spuneti că, orice s-ar întâmpla, lui Dumnezeu nu-i pasă?
- Vreau să spun că, orice s-ar întâmpla, Dumnezeu și-a încheiat sarcina. De acum încolo depinde de noi. Avem sarcina de a ne îngriji de noi înșine.”

Cuốn sách này tưởng là sách thiếu nhi nhưng không dành cho lứa tuổi thiếu nhi lắm mà dành cho thiếu niên vì những bài học lịch sử trong sách các bạn thiếu niên nên đọc.

Cuốn sách này dễ đọc, sách cũng không dày, đọc khoảng một ngày là xong. Đọc cuốn này này cùng nhiều cuốn sách khác, mình vẫn giữ luôn quan điểm, chiến tranh dù chính nghĩa hay phi nghĩa đều không có lợi cho người dân, đều là tàn ác.

Minunata carte... Poate sunt eu indragostita de scriitura lui Éric-Emmanuel Schmitt, dar pana acum nu m-a dezamagit... are tot ce imi doresc... un subiect dragut, dar mai ales frazele care imi merg la suflet si ma fac sa le citesc de 2-3 ori pana trec mai departe... cand o sa am timp o sa rememorez aici cateva dintre frazele care mi-au mers la suflet...

“ Simțeam desigur că era imperios necesar să devin catolic : astfel voi fi în siguranță.
A fie evreu, deocamdată, însemna să am niște părinți incapabil să mă crească, să am un nume pe care era mai bine să-l schimb, să-mi controlez în permanență emoțiile și să mint . Atunci, unde era interesul ? Așa că tare aveam chef să devin un mic orfan catolic.”

Da. Încă o carte despre cel de-al doilea Război Mondial

Primii pași nu ma făceau să depun cine știe ce efort, atât de mare era nerăbdarea care mă propulsa pe podium, dar îmi pierdeam energia la jumătatea parcursului, iar pe ultimul metru abia mai reușeam să-mi târăsc bietele mele picioare. Când ajungeam la capăt, ca la marginea unei trambuline, mă aștepta vidul. O tăcere mai adânca decât o prăpastie. Printre șirurile acelea de capete, de pălării și de cocuri, o gura trebuia să se deschidă ca să exclame: Fiul meu! Sau: El e! pe el îl vreau! Îl adopt”

yine bir yudumluk harikaydı...

فضای این کتاب مثل یه دنیای جدید بود. دنیایی متفاوت که قبلا تجربه‌اش نکرده بودم. تلفیق ادیان، نقش خالق در زندگی مخلوق و هویت مذهبی از موضوعاتی بودن که منو مجذوب این کتاب کرده بود.
پدر پنس حرف‌های جالبی می‌زد. سیلی‌هایش که به رنگ عشق، به جا خوانده می‌شدند و مسئولیت پذیری‌اش در قبال فرزندان نوح و اجداد آنها قابل تحسین بود.
از نظر من، پدر پنس نه نوحِ کلکسیونر بود نه پدر. پدر پنس یک ناجی بود. او زندگی نسل‌ها انسان، زبان عبری و آینده‌ی میلیون‌ها انسان را نجات داد.
۴ ستاره به این علت هست که در اوایل کتاب، داستان مبهم بود و شروع آن در بخش‌های میانی کتاب صورت گرفته است.

"Quando eu tinha dez anos, fazia parte de um grupo de crianças que todos os domingos eram levadas a leilão.
Não nos vendiam: pediam-nos para desfilar num estrado para que alguém nos arrematasse. Na assistência podiam estar os nossos pais, entretanto regressado da guerra... "

Assim começa este" O filho de Noé ", um livrinho escrito por Eric-Emmanuel Schmitt. O 4º dos livros escrito no seu "Ciclo do Invisível", onde já abordou também o budismo e o islamismo. Neste livrinho o autor aborda o judeísmo confrontado com o horror que foi a Segunda Guerra Mundial. Apresenta-nos Joseph, um menino com 7 anos que os pais judeus entregam a um casal não judeu para o tentar proteger. E conta-nos uma história de coragem e bondade onde a ajuda de pessoas boas traz alguns finais felizes para estas crianças.

L'enfant de Noé = Noah's Child (Le Cycle de l'invisible #4), Éric-Emmanuel Schmitt
Originally published: 14 April 2004. It is 1942 and the Jews are being deported from Belgium. seven-year-old Joseph is taken to an orphanage, presided over by Father Pons. Joseph learns that to survive he must conceal his Jewish heritage and soon discovers that Father Pons has a secret of his own: he is risking his life not only for the boys but for the Jewish faith itself.
تاریخ نخستین خوانش: ماه فوریه سال 2005 میلادی
عنوان: پسر نوح؛ نویسنده: اریک امانوئل اشمیت؛ مترجم: مرتضی ثاقب فر؛ تهران، عطائی، 1383؛ در 144 ص؛ شابک: 9643136426؛ موضوع: داستانهای نویسندگان فرانسوی قرن 20 م
عنوان: پسر نوح؛ نویسنده: اریک امانوئل اشمیت؛ مترجم: سمیه نوروزی؛ تهران، باغ نو، 1387؛ در 138 ص؛
ا. شربیانی

Nel 1943/45, l'Arca della salvezza per Joseph è Villa Gialla (che di giallo non ha nulla), mentre il suo Noè è padre Pons (però c'è anche la signorina Marcelle, farmacista).
Il diluvio, l'oppressione nazista e il fantasma della deportazione.
Il ramo d'olivo, la fine della guerra che porta in sé la speranza di poter riabbracciare i suoi genitori o di essere almeno adottato.

"Al momento, essere ebreo significava avere genitori che non potevano crescermi, possedere un nome che era meglio sostituire, controllare continuamente le mie emozioni e raccontare fandonie. A quale pro, allora? Avevo una gran voglia di diventare un orfano cattolico."
Tutto dire...

"Alcune emozioni si rivelano così potenti che, tristi o liete che siano, ci distruggono."
Come la paura, il terrore seguiti dal sollievo...

Bellissimi e commoventi i pensieri (e l'affetto) di Joseph, dichiarati a padre Pons:
"Preferirei morire con lei perché preferisco lei. Preferirei morire con lei perché non voglio piangerla e ancora meno vorrei che lei mi piangesse. Preferirei morire con lei perché in questo modo sarebbe l'ultima persona che vedo al mondo. Preferirei morire con lei perché so che senza di lei il cielo non mi piacerà più, anzi mi darà l'angoscia."

E questa è solo una parte della storia.
L'epilogo...
Beh, un po' di curiosità, no???

Lecture rapide, roman efficace. Mais tellement moins bon que Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran! Honnêtement, je m’attendais à mieux venant de cet auteur.