...
Show More
Romanian review: Dacă ai lua cartea ca atare, fără să te gândești că există o simbolistică/filozofie în spate, atunci ai avea de-a face cu o carte monotonă, relativ plictisitoare. ,,Femeia nisipurilor" este cel mai probabil o reinterpretare a Mitului lui Sisif, munca absurdă, fără folos, de a îndepărta nisipul, doar pentru ca altul să-i ia locul, amintește de povestea lui Sisif.
Cu siguranță există o mulțime de interpretări pentru această carte. Eu am asociat îndepărtatul nisipului și tentativele protagonistului de a evada cu încercarea umanității de a atinge cunoașterea deplină, încercare fără de speranță, care se termină în frustrare și dezamăgire.
Finalul în care, deși Niki Jumpei putea evada fără să i se opună nimeni, se hotărăște să rămână în sat , îmi sugerează ideea că singura cale de a scăpa de suferința, de frustrarea și nefericirea căutării cunoașterii absolute este să ne acceptăm condiția de ființe limitate, exact ca Sisif. Calea spre fericire este monotonia și renunțarea la idealuri înalte, care depășesc mintea umană.
Probabil că autorul a avut mult mai multe de transmis, femeia fără nume cu care Niki Jumpei este forțat să trăiască simbolizează cu certitudine ceva, dar nu sunt încă sigur ce. Am citit că unii oameni au interpretat-o fie ca pe calea spre salvare, fie ca pe calea spre autodistrugere, condamnare.
,,Femeia nisipurilor" a fost o carte oarecum bizară, claustrofobă, care mă face, chiar și la ceva timp după terminarea ei, să încerc să-i înțeleg toate sensurile, motiv pentru care eu îi dau trei stele și jumătate.
English review: If you were to take the book at face value, without thinking that there is some symbolism/philosophy behind it, then you would be dealing with a monotonous, relatively boring book. "The Woman in the Dunes" is most likely a reinterpretation of the Myth of Sisyphus, the absurd, pointless labor of removing sand, only for another to take its place, is reminiscent of the story of Sisyphus.
There are certainly lots of interpretations for this book. I associate the removal of the sand and the protagonist's attempts to escape with humanity's attempt to attain full knowledge, a hopeless attempt that ends in frustration and disappointment.
The ending in which, though Niki Jumpei could have escaped unopposed, he decides to stay in the village , suggests to me the idea that the only way to escape the suffering, frustration and unhappiness of the quest for absolute knowledge is to accept our condition as limited beings, just like Sisyphus. The way to happiness is monotony and the renunciation of lofty ideals that transcend the human mind.
Perhaps the author had much more to convey, the nameless woman that Niki Jumpei is forced to live with definitely symbolizes something, but I'm not sure what yet. I've read that some people have interpreted it as either the path to salvation or the path to self-destruction.
"The Woman in the Dunes" was a somewhat bizarre, claustrophobic book that makes me, even some time after finishing it, try to understand all its meanings, which is why I give it three and a half stars.
