I got this book to try and get a better understanding of the recent history that has lead to the current events in Iran. And it was perfect. It went into enough depth to give a really solid background on the history, but it's couched in a really engaging narrative that keeps it from feeling like a textbook.

Shirin Ebadi won the Nobel Peace Prize in 2003 for her work as a lawyer defending dissidents, women, and other victims of the Iranian regime. She is deeply religious and very strongly believes that Islam, properly interpreted, does not conflict with democracy and equality.

This book is a memoir of her life in Iran during events from the US-orchestrated coup-d'etat that brought the Shah to power in 1953 to the 1979 revolution and on to the present day.

In order to get the book published, she sued the US Treasury Department, causing them to revise some of their provisions regarding sanctions against Iran that prohibit American publishing houses from working with Iranian authors.

There's so much great stuff in this book. I totally recommend it.

كتاب فاشل والكاتبة بعيدة كل البعد عن الكتابه ... عندما قرأت الكتاب احسست ان كاتبه عندها انفصام في شخصية ولم اعلم اهي مع ثورة ام ضدها اهي مع الشاه ام ضده!!!

Shirin Ebadi a reușit să îmi ofere lucrurile de care Citind Lolita în Teheran m-a frustrat: o istorie clară a ultimelor 8 decenii în Iran, desigur cu mai mare accent pe perioada care corespunde vieții adulte a autoarei, epoca Revoluției și a Republicii Islamice.
Dar cartea are și destule informații interesante despre cei doi șahi Reza și despre prim-ministrul reformator Mohammad Mosaddegh, înlăturat prin lovitura de stat orchestrată de SUA și Marea Britanie în 1953. Pentru ca Mosaddegh naționalizase bogatele resurse de petrol din care se imbogățeau cele două super-puteri...Și la fel de prețioase informații despre războiul dintre Iran și Irak, în care sadicul Saddam Hussein, care folosea gaz sarin și iperită împotriva soldaților iranieni, era ajutat de americani cu informații și aparent și militar.
Cele mai bogate informații sunt despre despoticul regim clerical din RI Iran, despre violența grotescă împotriva propriilor cetățeni, mai ales a femeilor (a căror viață valorează, conform legii, cât jumătate din a unui bărbat).

Oarecum surprinzător pentru mine, această femeie incredibil de curajoasă, care continuă să apere disidenți și pe familiile victimelor regimului indiferent câte amenințări cu moartea primește și chiar și după ce trece prin închisoare ea insași, aceasta femeie teribil de încapățânată în cariera ei, pe care nimic nu o dă înapoi, nici măcar faptul că i se fură meseria de judecător, această feministă liberală în vederile ei politice este, de fapt, foarte religioasă. Pentru ea, Islamul poate și trebuie sa fie interpretat "în armonie cu egalitatea și democrația [...]. Nu religia ține femeile prizoniere, ci dictatele alese de aceia care își doresc sa le țină robite".

Fără să aibă farmecul poveștii Marjanei Satrapi din Persepolis, Iranul meu e o resursă foarte bună pentru a înțelege turbulențele de azi (și pentru cine știe cât timp) din Iran.

A memoir (and ongoing tale) written by the 2003 nobel peace prize winner and tireless worker for human and women's rights in Iran. the Nation's review stated: "... a testament to how a single, inspired voice can rise above the cacophony..."