Hat mich so gar nicht begeistert der Auftakt zum "Religionenzyklus". Grosses vor-sich-hin-philosophieren, aber doch nichts das bleibt. Schnell gelesen, schneller vergessen.
J'ai lu les livres du Cycle de l'invisible dans le désordre. Celui-ci est le premier et je le trouve un peu moins accompli que les deux autres. Il m'en reste encore deux pour terminer le cycle; nous verrons bien.
Milarepa, uma Mensagem para o Mundo é um livro escrito por Eric-Emmanuel Schmitt e traduzido por Possidónio Cachapa, escrito de forma simples e muito poética, que nos leva a refletir sobre questões fundamentais da crença humana. Poderá o bem suplantar o ódio? Apesar de pequeno, este livro tem uma mensagem profunda. Uma história forte que retrata, de uma forma intensamente bela, o que tantas vezes acontece na sociedade, o ódio entre familiares. Neste livro, Simon é confrontado todas as noites com o mesmo sonho, no qual procura um homem que odeia. Conta-nos, então, a história de Milarepa, um santo tibetano do século XI e do seu tio, Svastika, identificando-se a tal ponto com eles, que chega a considerar que a sua identidade se funde com a deles. Seria esta a forma de Milarepa e Svastika expiarem os seus pecados e seguirem o caminho do amor? Este é um livro para saborear, página a página, e refletir sobre a vida e o que é realmente importante.
O poveste intensa si tulburatoare, pe alocuri, despre sensurile ascunse ale vietii si despre cum binele este, adesea, un efort mai mare decat raul. Nu este preferata mea de la Eric Emmanuel Schmitt, dar este o poveste fantastica frumoasa.
O carte care își propune să abordeze câteva idei interesate, însă care, din punctul meu de vedere, nu reușește să intre în profunzimea acestora.
Comparând cu Siddhartha (Hesse), cărți ale lui Eliade, Cele 40 legi ale iubirii (Shafak), sau poate chiar și cu Alchimistul lui Coelho, stilul se dovedește a fi simplut. O idee cunoscută de altfel și transmisă în formă aproape brută, care nu oferă timp cititorului nici să digere mesajul, nici să apuce să se familiarizeze cu personajele.
Asemenea acelei femei la fel de vagi ca fumul din țigara pe care o fuma din carte, cartea în sine începe și se termină fără a lăsa urme prea profunde în mintea celui care îi parcurge rândurile.