Well, to be honest, never finished reading it, couldn't get into it...

Книжлето не е нищо запомнящо се, леко досадно, на светлинни години от хубавите произведения на Шмит. Особено неуспешно наподобява Сидхарта на Хесе.

Dobrze, że to ma 45 stron, bo raczej bym to porzuciła.
Było takie nijakie, ale może ja się nie znam na buddyjskich baśniach i nie zrozumiałam przekazu xd

2,5/5, bliżej 2, bo pewnie za chwilę o tym zapomnę

Fiind a cincea religie de pe glob, budismul câștigă adepți în fiecare an. Principalele valori pe care budismul le promovează sunt: dragostea, înțelepciunea, bunătatea, calmul și autocontrolul. Scopul unui budist este de a deveni iluminat și de a ajunge la Nirvana. Ea reprezintă sfârșitul ciclului morții și renașterii. Budiștii consideră că Nirvana poate fi atinsă numai prin eliminarea oricărei lăcomii, urii și ignoranței din interiorul unei persoane.

Personajul central al acestei nuvele este defapt suma mai multor personaje intercalate împreună. Simon are 38 ani și visează în fiecare seară același vis. Se face că el rătăcește printre munți, pe drumuri pietruite și caută mereu un om pentru a se răzbuna pe acesta. O femeie care apare de nicăieri îi va dezvălui că defapt numele său este Svastika și că el rătăcește de secole pentru a-și curăță sufletul. Ea îi explică că el își va găsi liniștea și va termina acea mișcare ciclică a sufletului său doar după ce va povesti istoria lui Milarepa de o sută de mii de ori.

Trebuie să recunosc că după primele pagini m-am întrebat “ce-o fi fumat autorul?”. Cu cât am avansat în istorie am aflat că este vorba de conceptul de reîncarnare specific printre altele și budismului. De ajutor a fost și dialogul de la sfârșit în care Schmitt își prezintă punctul de vedere privind budismul. Aici găsim și unele informații interesante pentru cei neinițiați în această religie precum mine.

Realul și irealul se suprapun. Între aceste două lumi granița nu este sesizabilă aici. Elemente de misticism, magie neagră, cât și minuni vin să contureze contextul și să-ți îndrepte atenția spre latura spirituală.

Unele teze sunt evidențiate și au menirea de a crea o lume mai bună, mai empatică și lipsită de suferință. Una dintre ideile centrale ale nuvelei este că răul naște rău. Se merge și mai departe cu ideea că un rău este făcut cu mult mai ușor și mai rapid decât un bine. Binele cere mai multă energie și dăruire.

Este impresionant felul în care autorul se transpune în pielea unor personaje atât de diferite. De-altfel, este cu mult mai impresionant dacă ai citit și alte cărți ale sale, fiindcă realizezi că ele sunt atât de diferite una de alta, încât nici nu sesizezi că citești același autor. Și-apoi citind această carte puteam să jur că a scris-o un budist.

“Le mal est plus aisé à faire que le bien, le mal est rapide, sans effort, mais c’est une glu dont on ne se dégage pas si vite…”

“La terre cicatrise plus vite que les hommes.”

“…. ceux qui sont pleins de désir et de rancœurs ordinaires ne peuvent rien pour la cause d’autrui. Et ils ne font rien de profitable pour eux-mêmes. C’est comme si un homme emporté par un torrent prétendait sauver les autres.”

“Milarepa” de Eric-Emmanuel Schmitt

Ъм. Не, не ме грабна особено. Някак сякаш нямаше време. Кога започна, кога приключи.. Незавършеност някаква усетих.

Recomand și filmul: https://www.youtube.com/watch?v=OETIZ...

https://lualimaverde.wordpress.com/20...

L'histoire est très courte, mais réussie à représenter tellement d'aspects du bouddhisme tibétain, ça en fait une bonne introduction pour qui ne serait pas familier.

L'entrevue à la fin du livre est enrichissante et met bien le bouddhisme en perspective avec le christianisme.

Бях разбрал, че доброто изисква повече усилия, отколкото злото. Най-сетне, бях разбрал, че преди не съм бил човек, а само двукрако, леко окосмено и с членоразделна реч, а човечността се яви пред мен в края на пътя.Тя беше далеч, като мишена. Дали някога щях да успея да стана човек?

-Миларепа си отива, но няма за какво да плачем. Онова, което може да ни разплаче, е мисълта, че всички същества могат да бъдат Буда, но не го знаят и умират в болка и без идеал. Ако за това плачеш, то трябва да плачеш неспирно ден и нощ.

Нищо не е постоянно, нищо не е действително...

Всъщност боях се не от смъртта, не, а да не загубя всичко, което бях трупал цял живот: тюркоазите ми, съдините ми, коприните ми, сатена ми, златото ми, зърното и владенията ми, малката ми чашка от чанг... Смъртта беше един вид грабеж... Колкото повече се страхувах от смъртта, толкова повече ненавиждах Миларепа...
Вероятно изглеждаше несретник в очите на богаташите, грозник в очите на девойките и слабак в очите на силните, но аз, аз знаех, че с изпъкналите си изпод восъчната кожа кокали той беше дълбоко щастлив, парцалено човече, което не държи на нищо, дори и на дрипата, която би могла да прикрие слабините му...

Зад картините тупти празнота. Ако човек можеше да осъзнае далечния фон и безкрайния мрак на кулисите...Вече нищо няма тежест, когато човек знае, че всичко е илюзия.
Небитие.

Миларепа учеше хората на мъдрост, като тръгваше от небитието.
-Трябва да медитираме върху смехотворното съществуване на човека, да разберем дълбоката си нищета, да се глумим и да се умиляваме. Състраданието премахва различията между нас и другите, състраданието прави човека щедър. А щедрият ще стигне до мен. И който стигне до мен, ще бъде Буда.

С течение на годините Миларепа спря да говори и запя...Той пееше, пееше, непрестанно пееше. Създаде сто хиляди песни.
- Мисля, че вече всичко забравих. Като се оттеглях в кацналите високо пещери, забравих грубия свят на сетивата и начина на мислене на моите братя и съседи. Като загубих знанието си, забравих илюзиите на невежеството. Като пеех само песни за обич, забравих раздорите. Като се упражнявах в благост, забравих разликата межу мен и другите...

Из "Миларепа" - Ерик-Еманюел Шмит
Превод: Зорница Китинска

"A piedade não permite a ninguém corrigir-se"
"Meditar sobre o ridículo da condição humana, perceber a nossa miséria profunda, rir-se disso e enternecer-se. A compaixão acaba com a diferença entre si e os outros; a compaixão torna generoso. E o generoso encontrar-me-á. Aquele que me tiver encontrado será Buda."
O homem e o seu livre arbitrio, sujeito a erros, porém, capaz de corrigir o rumo do seu destino e evoluir espuritualmente.
Eric-Emmanuel Schmitt: profundo, plácido e simples, como sempre.

Questa storia un po' particolare della vita del religioso tibetano si prende 3stelline e mezzo.
Ho apprezzato moltissimo l'approccio di Schmitt con la tradizione buddhista e la semplicità con cui è riuscito a racchiuderne l'essenza in poche pagine..
I disegni sono un valore aggiunto anche se qualcuno l'ho trovato un po' inquietante (sensazione acuita dal bianco e nero dell'ereader, non so se sull'edizione cartacea siano colorati).

Milarepa întrupează poetul, sfântul, ascetul şi stăpânul spiritual. S-a născut în anul 1040 în sud-vestul Tibetului, într-o familie de nobili. Tatăl său a murit când el avea doar şapte ani. Împreună cu mama şi sora sa, cad pe mâinile unui unchi şi unei mătuşi tiranici şi lacomi, care îi sărăcesc. Când s-a făcut mare, să se răzbune, mama sa l-a trimis să înveţe magia neagră. Așadar, cartea această tratează budismul, aducându-ni-l între pagini pe Milarepa, a cărui poveste fascinează prin atingerea unei realizări spirituale superioare, profunde, toate astea după o periadă neagră, diabolică, în care, împins pe la spate de către mama sa, acesta comite numeroase crime practicând magia neagră.

Recenzia aici: http://falled.blogspot.ro/2015/04/mil...