لكن ما يُرتجي لا يستمر دائماً "
/

لم اتوقع أن اصنفها ( كتب لم تكتمل ) !!
للأسف كنت خارج الكتاب .. وخارج الفكرة ..
حتي بدأت ان أقرأ دون أن يعنيني الأمر في شئ .. !!
وكم أكره هذا الشعور !
علي الرغم من البداية الشائقة ..
إلا أن الملل قد زحف إليّ من الفصل الثاني ..
واستعمرني تماما في الثالث !!

امنحه هذه النجمة علي الفكرة والتفاصيل المرهقة في الكتابة ..
والتي - للأسف - لم تصلني ولم اشعر بها .. لكني اعترف بما فيها من مجهود ،

هي اللقاء الثاني لي مع ساراماجو بعد انقاطاعات الموت ..
ولا أدري .. ربما أنا من لم استطع إكمال الرواية ..
ربما ارتفع سقف توقعاتي معه أن اتوقع أن كل رواية له ستكون مثل انقطاعات الموت .. !!

اللقاء القادم معك ( العمي )
وسأجعل سقف توقعاتي معقولا .. لأنني حقا ارغب في القراءة لك
~~

"A Jangada de Pedra" é um dos muitos romances de Saramago que se baseiam em premissas socio-económico-politicas. Neste caso, A Península Ibérica destaca-se do resto da Europa e "navega" pelo Atlântico a rumo desconhecido.

Creio que a história foi bastante bem introduzida, com a apresentação de uma série de acontecimentos estranhos que coincidiram como o inicio da ruptura geográfica. Cada acontecimento ocorre a uma personagem diferente, sendo o destino destas 5 personagens o fio condutor. O encadeamento da história está bastante bem construido, como seria de esperar de Saramago, mas fiquei insatisfeita com o facto de a história se limitar em demasia a estas 5 personagens, que no fundo não apresentam qualquer tipo de caracteristica que valha a pena o enfoque ( com execpção doa acontecimentos extraordinários que ocorreram préviamente à separação Europeia). Gostaria que o autor tivesse explorado mais as consequências sociais e politicas da separação Ibérica, o caos que teria acontecido caso andássemos à deriva pelo oceano.

No entanto, no geral gostei do livro. Não é um dos meus preferidos, mas ainda assim considero uma boa leitura.

"كم تأتي أشياء هذا العالم مرتبطة ببعضها البعض، و نحن نعتقد أننا من يقطع و يربط عندما نريد، بإرادتنا وحدها"

يبدو ساراماجو مولع بإختراع الكوارث الفانتازية فقط لرصد ردود أفعال الحكومات -الكوميدي غالباً- و تتبع سلوك حفنه من البشر جمعتهم هذة الكارثة، أو فرقتهم ربما!

Sanıyorum ki "tuhaf"tan daha iyi bir sıfatla ifade edilemez.

Primul, cronologic vorbind, dintre romanele alegorice ale lui Saramago. Nu lipsit de oarecare profunzime, l-aș caracteriza drept neconvingător, în ciuda unei idei excelente, cu enorme posibilități de valorificare literară: o "peninsulă" Iberică în derivă prin Atlantic.
Deocamdată singurul reper rămâne "Eseu despre orbire". Vom mai vedea :)

O Saramago é o meu escritor preferido e é sempre um enorme prazer voltar a ler um livro dele, sinto-me sempre em casa. Posto isto, não gostei muito deste. Não é mau, longe disso. É surreal, símbólico e suave, cheio de piada e de portugalidade (e iberismo?? se essa coisa existe) mas não é particularmente impactante e é em partes, santos me perdoem, aborrecido. Não estou desapontado, o livro é uma bonita viagem, mas não a faria de novo.

My first book by the author who has been very highly recommended to me since a very long time. After reading this book, I know why. I was thoroughly wowed by the author's writing, and considering this isn't even his most highly recommended work makes me really look forward to read some of the other excellent books by him.

I started reading this book knowing almost nothing about the premise it is based on, just knowing that the author is someone who has to be read. It worked rather wonderfully. The book is set in Europe with the peculiar premise wherein, one fine day, the Iberian Peninsula splits from the European mainland and starts drifting westwards in the Atlantic for no rhyme or reason. This unexplained event is the spark that ignites the chain of events that try to explain the spark which led to the event in the first place. The characters act and meet and interact with each other owing to the event and the rest of the book deals with the happenstance. All of this happens with the backdrop of the European reaction to the event and the sequence of change it brings about in the socio-political climate of the countries involved and their neighbours and allies. It's a brilliant piece of speculative fiction, humorous and brilliantly weird at times. The writing is exquisite and delightful, and I love the way the author speaks to the reader; his voice interacts with you directly, breaking the fourth wall as it were, as his witticisms and quips, coupled with a wonderful meta commentary on the writing, keeps you thoroughly involved in the journey that we are collectively on. The characters are good, steeped in an aura of mystery and eccentricity, as the book gets surreal at times despite being grounded in reality, it makes you believe that something like that is very much plausible. All in all, a wonderful read. Can't wait to get my hands on more of the author's books.

كل من يقرأ لك يشعر بالسوداوية أو التشاؤمية بس دي أنا بشوفها واقعية
واقعية عن المجتمع والناس والحكومات والدول والعالم كله :)
شبه جزيرة انفصلت وقتها حضرتك متكلمتش من وجهة نظر السياسة بس لا حضرتك ذكرت وجهة
نظر كل فرد وكل من له علاقة أو ليس له علاقة بما حدث:
لو هنبدأ بالناس فأعتقد إن الروايةمن ناحية وصف أخلاق الناس كانت مقدمة بسيطة للعمى
الناس لما يظهر شيء مفاجيء وغير اعتيادي بيظهر وجههم الحيواني للاسف
منقدرش وقتها نعاتبهم أو نلومهم بس البشر بشر ومينفعش نقول غير كدا
وزي ما حضرتك ذكرت إن الإنسان هو الكائن الأكثر قدرة على التكيف.
الحكومات بقى بدلًا من مساندتها للناس طبقًا لأبسط قواعد حقوق الإنسان، وبدلا من أن تعبر عن الضمير الثقافي الحقيقي تفضل دائمًا أن تحول الناس إلى كبش فداء للصعوبات الداخلية التي تواجهها.
الدول الكبرى مثل أمريكا ... المصلحة سيدة الموقف والاستغلال ^_^
الحيوانات.. إنها الحكاية الابدية، ترفض الكلاب الابتعاد عن أصحابها، واحيانا تترك نفسها للموت "الوفاء".
الرواية مقلب كبير بس حلو .. أنا بقرأ عن شبه جزيرة انفصلت عن قارة فجأة وبدون سابق انذار يتحول الشهود على الظاهرة لمحبيين ويحبوا في بعض طيب يلا حضرتك ذكرت جملة في الحب حلوة "إذا كان علينا أن نتعرف قبل أن نحب فالحياة كلها لا تكفي لذلك".

Disse a leitora cansada de ler durante tantos dias Que leitura!, e sentia-se como se tivesse sido arrastada lá com o barco de pedra para chegar até ao lugar onde chegou, Aqui ao fim.

Caro leitor das minhas humildes palavras, se não está a perceber por que razão estou a dar um chuto nas regras gramaticais das quais tanto gosto e faço questão de aplicar, pois então leia o livro e aí saberá. Foi o primeiro que li de Saramago e se por um lado me faz espécie a história aqui contada, por outro lado acredito conhecer bem os motivos da mesma. No entanto eu, como leitora, precisava de mais, mais propriamente em termos de desenvolvimento da narrativa em si - apesar de gostar de ficar a pensar sobre as histórias e os seus propósitos, eu preciso de um caminho/fim que não me deixe tão perdida (mas agora que escrevo isto, concluo que talvez tenha sido esta mesma a intenção), para poder apreciá-la completamente. Mas gostei imenso da forma como está escrita, esta aparente desorganização está tão organizada que seríamos capazes de imitar as suas regras bem definidas.

Un roman care te lasă cu gura căscată, și la propriu, și la figurat. Saramago te va surprinde atât prin tema aleasă, cât și prin modul în care despre ea va scrie. Cine și-ar fi imaginat ca peninsula iberică să se despartă de Europa și să călătorească (plută de piatră) de-a lungul Atlanticului? Știința nu poate explica inexplicabilul, iar viața ibericilor din peninsula acum devenită insulă s-a schimbat profund de la modificarea reliefului.

Demorei tanto tempo a fazer as pazes com Saramago. Mea culpa. Acho que tirando os Maias não gostei de nenhum livro que nos obrigam a ler na escola, acho que simplesmente já me faziam viajar para um sítio escuro quando me diziam 'tem de ser este porque tem de ser este'. Não acabei de ler o memorial do convento, já li umas sete ou oito obras do Saramago nos últimos três anos mas não essa, será o derradeiro teste. Sempre que leio um livro dele repenso a forma como se está a orientar a leitura nas escolas e como poderia ser repensada essa fórmula, um dia volto a este tema, já me estou a alongar.

Encontro em Sarmago o que não encontrei até hoje em mais nenhum: a sagacidade da sátira. É incrível lermos certas frases e relermos, aplicarmos à nossa vida e sociedade e chegarmos à conclusão que todas elas servem tanto a história como a opinião política e social do próprio Saramago.
Enfim, mais uma bela premissa levantada pelo nosso melhor Zé.

I think this is a book that can benefit from reads and re-reads. It's not often I finish a book and I feel that I have read something truly unique. The Stone Raft is confusing, enlightening, endearing and most definitely unique.