Este livrinho é um conjunto de sete pequenos contos/sonhos de Peter Fortune, um miúdo de 10 anos, calado e que gostava de pensar, aliás, perdia-se em pensamentos. São histórias engraçadas e cheias de imaginação, vividas na cabeça de Peter e a que ele nos deixa ter acesso.

După o lungă perioadă în care am citit cărți „pentru adulți”, am zis că a venit în sfârșit vremea să deschid acest volum care mi-a atras atenția datorită autorului. În biblioteca mea se mai regăsesc cărți scrise de Ian McEwan, dar m-am încumetat totuși să încep cu Visătorul, poate tocmai pentru că se vrea a fi o carte pentru copii.

Protagonistul nostru este un băiețel de 11 ani pe nume Peter cu o imaginație foarte bogată. McEwan a spus că povestea lui s-a născut datorită propriilor săi copii care-i solicitau povești de noapte bună înainte de culcare, dar eu cred că orice adult care a devenit ulterior artist, păstrându-și imaginația intactă, a fost mai întâi un copil exact ca Peter. Așadar, presupun că personajul poate fi bazat și pe copilăria autorului.

Este o carte scurtă, de 166 de pagini cu text scris în font mare și care se parcurge, bineînțeles, foarte ușor. Mai întâi îl cunoaștem pe Peter și comportamentul său ușor ciudat pentru membrii familiei și cei din jur deoarece este mereu tăcut și pare că visează cu ochii deschiși – de unde și titlul cărții. După aceea, avem parte de câteva povestiri separate din viața acestui copil care demonstrează că el chiar astfel își ocupă zilnic timpul – imaginându-și iar și iar lumea într-un alt fel. La un moment dat face schimb de corpuri cu pisica familiei, în altă poveste se regăsește în corpul unui bebeluș aparent nesuferit, iar în cele din urmă ajunge chiar să împrumute trupul unui adult în visele sale. Observațiile pe care protagonistul le face sunt poate chiar revelatoare pe alocuri, în special pentru acei adulți care nu mai pot reface cu ușurință legătura între ei și copilul lor interior.

Cel mai tare mi-a plăcut îmbinarea dintre realitate și vis, faptul că apoi percepem iarăși lucrurile prin prisma unui observator exterior care pune ordine în evenimente. Cred că povestea mea preferată rămâne cea numită Bătăușul, care ascunde în conținutul ei un mesaj important pentru combaterea bullying-ului. Cred că ar trebui să folosim mai des fraza „nici măcar nu cred că exiști” chiar și din postura de adulți. Fiecare poveste are un element luminos în felul ei și toate sunt presărate cu mult umor și profundă contemplare. În mare, cred că așa funcționează mințile mai multor copii înainte să li se spună că e necesar să se schimbe. Eu nu cred acest lucru și cred că e fascinant la orice vârstă să te lași purtat de imaginile și poveștile care ți se conturează în minte pornind de la lumea din jur. Cred că cei mai grozavi scriitori pe care îi avem și i-am avut vreodată au făcut la fel.

În ce măsură putem manipula realitatea din mintea noastră, aducând în exterior puțin din magia pe care o purtăm în noi? Și oare ce am face dacă am ști că putem schimba totul în funcție de preferințele noastre, lăsându-ne ghidați de forțele inconștiente? Aceste teme reapar și în viața adulților sub alte forme. Tocmai de aceea e important să nu renunțăm nicicând la astfel de „fantasme”, de vise cu ochii deschiși, pentru că ele ne revelează cu adevărat identitatea.

Cu siguranță mi-ar fi plăcut cartea și dacă eram încă de vârsta lui Peter, dar acum îmi place cu atât mai tare cu cât pot compara cele două perspective – de copil și de adult. Foarte multe noțiuni psihologice legate de mecanismele de coping pot fi extrase dintr-o relatare aparent simplistă, prin ochii unui copil – cum se întâmplă, de altfel, și cu povestea Alice în Țara Minunilor. Cred că acest scurt volumaș intră în aceeași categorie de cărți pentru adulți scrise în limbaj pentru copii pe care ne-ar ajuta să le citim și recitim oricând. M-a fascinat lumea lui Peter și sincer aș mai fi rămas ceva vreme în ea pentru că este un paradis ușor pierdut care aduce multă relaxare atunci când îl regăsești. Sincer, m-am gândit de la început și acum sunt destul de sigură că vreau să păstrez această carte pentru viitorii mei copii.

Dacă McEwan a putut scrie o serie de povești atât de simpatice despre un copil, acum sunt cu adevărat curioasă să citesc romanele sale scrise specific pentru adulți, fiindcă deja am identificat câteva elemente de natura spirituală pe care mi-ar plăcea să le regăsesc și acolo. Recomand cartea pentru cititorii de orice vârstă pentru că e foarte catchy, amuzantă și plină de remarci spirituale pe care mi-ar plăcea să nu le uit curând.

«سال‌ها از آدم‌بزرگ‌شدن خود پیتر گذشته بود که او بالاخره فهمید قضیه چه بود. آن‌ها فکر می‌کردند پیتر شر است چون او ساکت بود. انگار این مسئله مردم را اذیت می‌کرد. مشکل دیگر این بود که او دوست داشت تنها باشد. البته نه همیشه. حتی نه هر روز. ولی بیش‌تر روزها دلش می‌خواست یک ساعتی را بی‌سروصدا در اتاق خوابش یا پارک سرکند. خوشش می‌آمد تنها باشد و برای خودش فکر کند.»

«در واقع، به نظر او اگر مردم برای رفتن توی جمع دیگران یا آوردن دیگران توی جمع خودشان کم‌تر وقت صرف می‌کردند، و هر روز مدت کوتاهی تنها می‌ماندند و به یاد می‌آوردند چه کسی هستند یا چه کسی می‌توانند باشند، دنیا جای بهتری می‌شد و شاید دیگر جنگی رخ نمی‌داد.»
*
یک کتاب کودکان که برای آدم‌بزرگ‌ها نوشته شده. کتاب از زاویه‌دید دیگران نگریستن به قضایا را به مخاطبان کودکش آموزش می‌دهد، و، از زاویه‌دید کودکان نگریستن را به مخاطبان بزرگسالش آموزش می‌دهد.

O sanjarenju jednog jedanaestogodišnjeg dječaka, koja smo svi mi imali! Slatko, ali može se i preskočiti, ne bi bilo neke štete! Baš je za čitanje u prevozu i pauzama, ne zamara, nekoliko priča, u kojima se može naći i fina pouka, pa nek idu 4⭐️!

2,75

Una raccolta di otto brevi racconti, che vedono come protagonista un bambino con una nitida immaginazione.

Una raccolta che contiene numerosi messaggi positivi per un pubblico più giovane, incorporati sempre in maniera organica e interessante nella storia. Un'opera che riesce a creare momenti di tensione, ma soprattutto dove non è sempre facile inizialmente distinguere tra ciò che Peter vive realmente, da ciò che lui vive solo attraverso la sua immaginazione.

Un romanzo di cui riesco a riconoscere i pregi, ma che purtroppo non ho amato. Credo la cosa sia principalmente dovuta a una mancanza di coinvolgimento emotivo e al fatto che il protagonista non mi fosse particolarmente simpatico.

3,5/5

Leggendo l'inventore di sogni mi è venuto in mente un particolare periodo della mia vita: avevo 7 anni, avevo degli amici immaginari, con loro vivevo stupende avventure, tanto da averle scritte insieme a mia madre su di un quadernetto.
Ma veniamo al libro.
Peter Fortune è un bambino con la testa sempre fra le nuvole: sguardo fisso nel vuoto, sembra che non pensi a niente. In realtà lui pensa a tantissime cose! Nel corso del tempo è diventato inventore e scrittore di sogni, alcuni dei quali raccontati in questo piccolo libricino. I suoi viaggi mentali però non riguardano solo le cose fantastiche, ma riguardano anche il suo rapporto con il mondo, l'opinione che ha con gli adulti e con la sorellina, con chi gli sta intorno. Il lato più interessante è che da ogni sogno ad occhi aperti lui trae sempre lezioni di vita importanti. Insomma, è un piccolo filosofo molto curioso e sapiente.
Sono soddisfatta di questo primo approccio con McEwan, siamo diventati amici.
Di seguito il FOGLIETTO ILLUSTRATIVO inventato da @madamepalomar.
INDICAZIONI TERAPEUTICHE: cura efficace per coloro che sentono la mancanza della loro infanzia.
PRECAUZIONO D'USO: da leggere solo se siete sognatori: i troppo razionali non viaggiano molto con la fantasia, peccato.
MODALITÀ D'ASSUNZIONE: quando volete, tutte le volte che volete ridere e riflettere.
AVVERTENZE: sorriderete molto, tuttavia vi commuoverete per la delicatezza e dolcezza di Peter.

Peter è un ragazzino con una fervida immaginazione che ci racconta le sue mirabolanti invenzioni mentali. Dal trasformarsi in un gatto, a diventare grande per un giorno, per conoscere più da vicino il mondo degli adulti, o un scambiarsi di corpo con il cuginetto neonato, e scoprire di amarlo di più per questo, il suo mondo ha gli occhi di un bambino instancabile, curioso pronto a lanciarsi in qualsiasi sfida senza paura.
Lontanissimo questo mondo di piccoli racconti con il rigore che ho trovato in "Espiazione", ma piacevolissimo. L'autore ha la capacità di tornare a scovare dentro di sé, o recuperare i suoi sogni di bambino e raccontarceli con simpatia e semplicità.

"Trí tưởng tượng thì quan trọng hơn kiến thức" - nhà khoa học đại tài Albert Einstein đã từng nói như thế. Và ta hãy nhớ lại những nhân vật đã khiến ta mê mẩn trong thế giới văn chương không phải bởi trí tuệ của họ mà bởi khả năng mơ mộng tuyệt vời như thể họ ở một thế giới của riêng mình, như Don Quixote đến Walter Mitty và bây giờ là Peter Fortune - nhân vật chính trong cuốn sách đầu tiên viết cho độc giả trẻ tuổi của Ian McEwan: The Daydreamer.
Với cuốn tiểu thuyết mỏng này, Ian McEwan vẫn giữ được sự tỉ mỉ tuyệt vời như bao cuốn sách khác - cũng là điều tạo nên tên tuổi của ông, nhưng lần đầu tiên ta bắt gặp được sự hài hước của ông, và chắc chắn ta phải hết sức ngạc nhiên vì ông viết với sự hóm hỉnh vui tươi và đầy trong trẻo như đôi mắt của một đứa trẻ, dù trong đó cũng chứa đựng đâu đó nỗi buồn của sự lớn lên, đặc biệt là ở chương cuối cùng, với Ian McEwan, làm người lớn có lẽ cũng không phải là một điều quá tệ.
Với sự thông thái và đâu đó ta có cảm giác ông xóa nhòa ranh giới giữa trẻ em và người lớn, cuốn sách có những chi tiết hết sức độc đáo mà trong đó Peter Fortune mặc sức để trí tưởng tượng của mình bay xa và dẫn dắt người đọc phiêu lưu cùng với cậu, nhưng trong những chuyến hành trình đó, cậu lại càng tiến gần hơn đến ranh giới mong manh của sự trưởng thành mà Ian McEwan đã làm điều này tinh tế và tự nhiên đến mức khiến ta thán phục.

#TheDaydreamer #IanMcEwan

Romanzo davvero grazioso. Ogni capitolo è dedicato ad una delle avventure fantastiche e fantasiose vissute dal piccolo Peter Fortune. Mi sono piaciuti molto i capitoli in cui "perde la sorella" e quello con l'assalto delle bambole cattive, ma anche il finale che vede Peter proiettarsi nel mondo degli adulti e scoprire che in fondo non è così male, è molto carino e  dà un senso di compiutezza a tutta la storia!

Geçen sene bu zamanlar okumuştum. Bugün ergenliğin kapısını yeni aralamış çocuğuna empati kurmayı öğretmeye çalışan bir yetişkine bahsettim. Yazar zaten iyi, birbirleriyle bağlantılı hikayeler oldukça yaratıcı.
Dikkat eksikliği olan öğrenciniz varsa, onun zihninin içinde neler olup bittiğiyle ilgili fikir de edinirsiniz belki.
Hem kitabı bazı öğrencilerinize hediye edersiniz belki.

Not an interesting review.


So, this cat’s been on my radar for a while. I was at a bad dinner amongst coworkers, and my coworker’s roommate had this stunning bookshelf. One of the best I’ve seen. There were three writers that were especially well represented, Lorrie Moore, Nabokov, were two of them and those are two of my favorite writers. In fact, for my dollar, nobody writes prose better than Nabokov. But the third one was this cat. And I’ve always meant to. When I’d be at the big library and see his shelf, and I didn’t know where to start, and would retreat in embarrassment. But finally it happened.

It's impossible not to think of Debussy’s “Images 1 & 2 Children’s Corner.” While reading this. Before each new chapter I would hum some of those songs. There’s a certain genre where serious artists make kid art, and the result is something so playful, so innocent, so fun. This isn’t a toupee spinning work, it’s just an imaginative frolic through a child’s perspective.

I’d recommend this book to Meg.