Прочетох я. Имаше какво да ме грабне, но беше недостатъчно. Сякаш останаха доста неизказани/ненаписани неща между листата. Странно, но ми се стори, че и самият Шмит е бил много объркан като е претворявал притчата.
بخش كليدى داستان: به گريه افتادم. خيال كرده بودم كه خود را از همه قيد ها آزاد و از گرانى مال سبكبار كرده ام و با اين حال اين سفالينه اين سبوى بى مقدار ثروت من شده و دلم را به خود بند كرده و بر من سلطه يافته بود و در همان لحظه اى كه مى شكست و به فنا مى پيوست تسلط خود را بر من مسجل كرده بود زيرا بر عواطف من اثر گذاشته بود. سفالينه من بود ولى بيش از آنكه آن به من تعلق داشت من در بند آن اسير بودم.
Milarepa est la réincarnation d'un moine tibétain. Eric-Emmanuel Schmitt nous raconte ici un conte très court sur ce personnage qui après avoir fait le mal tente de se racheter. Cette initiation spirituelle est douce et dure en même temps.
Cette édition du livre Milarepa est suivie d'une interview de l'auteur qui nous explique sa rencontre avec le bouddhisme. J'ai adoré cette lecture même si j'aurai aimé que ça dure plus longtemps.
Simon è in bar a fare colazione. Una sconosciuta gli toglie il cornetto dalle mani, lo divora, e lo accusa di essere la reincarnazione di Svastika. Questo gli fa ricordare una delle sue vite precedenti, in India, poco dopo il 1100. Si mette quindi a raccontare la storia di sè e del cugino Milarepa, a cui ha rubato tutto e che in seguito diventerà un santone. Alla fine Simon non riuscirà nemmeno più a distinguere correttamente i suoi io passati e parlerà in prima persona sia di Svastika, sia di Milarepa. Un veloce racconto che occidentalizza un mito indiano
Cred că o să încep să duc un război personal împotriva acestui autor dacă și cea de-a treia carte scrisă de el pe care o voi citi mi se va părea la fel de odioasă. Ca să nu vă pierdeți și voi timpul cu această nuvelă – este practic o punere în scenă simplistă a principiilor de bază ale budismului.
Poate pentru cineva care aderă la aceste principii (detașarea de sine, renunțarea la dorințe și atașamente lumești, etc.) cartea ar putea părea simpatică, însă pentru cineva aflat la polul opus, ca mine, nu știu ce ar putea găsi demn de admirat aici. Este un fel de Alchimistul mai scurt, urmărind drumul inițiatic parcurs de acest Milarepa pentru a deveni, practic, Buddha. Povestea este de fapt în ramă deoarece acțiunea pornește de la Simon, un contemporan de-al nostru, care află în chip misterios că el este reîncarnarea dușmanului declarat al pustnicului, chiar unchiul său care îi distrusese viața, pe nume Svastiska. Misiunea lui din toate viețile este să tot spună povestea nepotului pe care l-a nedreptățit, conducându-l astfel spre evoluție spirituală. Doar atunci sufletul lui va fi cu adevărat eliberat de povară.
Ediția de față are 63 de pagini și un text foarte mare, așa că nu mi-a fost greu să o termin de citit într-o singură zi. Cred că poate fi utilă dacă vrei să-i explici unui copil în ce constă budismul, însă nu-i pot găsi niciun alt rol sau vreo frumusețe. Pare că Schmitt nu a vrut să depună niciun efort literar, estetic pentru a contura în vreun fel povestea, concentrându-se doar pe mesajul pe care voia să-l transmită. Nu este, așadar, vorba de vreo narațiune interesantă sau nemaiauzită, ci de un fel de propagandă, aș putea spune, chiar dacă budismul nu e o religie propriu-zisă. Cartea îmi amintește de un articol despre filmul făcut de Disney după Pinocchio în care drumul inițiatic al protagonistului respectă treptele masoneriei înspre iluminare și ceva de genul se întâmplă și aici. Milarepa este o parabolă budistă, acțiunea având loc, bineînțeles, în Tibetul anului 1115, unde lucrurile se întâmplă exact așa cum te-ai aștepta să o facă și doar un om complet ignorant s-ar putea simți iluminat de pseudo-revelațiile oferite de această carte.
Une petite nouvelle qui se lit en moins d’une heure, il serait dommage de passer à côté ! Comme toujours avec Éric Emmanuel Schmitt, la longueur ne fait pas la qualité et la nouvelle est très intense. Une petite heure pour s’initier au bouddhisme à travers ce petit conte tibétain qui nous plonge dans les songes, la réflexion, l’introspection. Ce qui est sûr, c’est que cette lecture dure plus longtemps dans notre tête que dans nos mains!