Bergdorf Blondes

One of my faves back in the day when I was all about chick lit. :))

Naistekas siis. Ja üldsegi mitte halb. Kundlasti parem kui kolm täpikest, aga päris nelja ei raatsi ka panna :D
Autor ise võrdleb oma raamatut sellise kuulsa klassikaga nagu "Breakfast at Tiffany's". Jah, see kajastab New Yorgi põnevat ja uhket ja kättesaamatut elu, kuid B.a.T. on hoopia midagi muud :D Vähemalt minu jaoks.
Aga üldiselt oli selline mõnus kerge lugemine tänapäeva New Yorgi rikastest ja ilusatest, nende pidudest ja muudest toimetamistest sellises omamoodi iseloomuga võtmes. Eestis vist päris sellist seltskonda ja seltskonnaelu pole.

Bergdorf Blondes is the tale of ueber-rich young ladies in New York City trying to snag suitable mates.

This is the kind of book that I consider "a light bit of confection." Not much to it, not the most complex story line, but enjoyable enough and fulfilling as a "time waster."

I was surprised, while reading some of the reviews on Goodreads, to see how much vitriole people had towards this book. I can see where people with more reasonable lifestyles and better heads on their shoulders might find this book offensive to their sensibilities, but I guess I just didn't take it all that seriously. This wasn't meant to be world-class fiction.

I realize that there probably are real people out there in the world like the "heroines" of this book - the bergdorf blondes. But this glimpse inside their glitzy world honestly made me feel better about my own decidedly unglamorous life, which isn't nearly as vapid or pointless as theirs.

I think this one is a great bit of fluff for beach reading or for those moments when you want to unwind without thinking too hard.

Shallow, spoiled characters. Tried to be funny chic lit like Sophie Kinsella, Little Lady Agency, and Queen of Babble books but missed the mark by a mile. Nothing really redeeming or interesting about any of the characters.

"Daca te ghidezi dupa aceleasi criterii la alegerea sotului ca la alegerea unei genti, iti garantez ca vei gasi unul pe gustul tau."
Plum Sykes a fost redactor la editia britanica a revistei Vogue, apoi, cand s-a mutat la New York, la cea americana. In 2004 a aparut romanul ei de debut, "Blonde de milioane", ce a devenit bestseller international.
Titlul original, "Blondele Bergdorf" reprezinta o nebunie newyorkeza, fiind invidiate de toate femeile. E o treaba extrem de dificila sa ai nuanta de blond perfecta, sa fii stilata, petrecareata si indeajuns de mofturoasa. Si e foarte greu sa probezi rochii ore in sir, sa vanezi posete si logodnici care apar in coloana de scandal a ziarelor. Si desigur "daddy" finanteaza orice, asa ca trebuie doar sa iti bati capul cum sa cheltuiesti.
Cele mai importante cuvinte din dictionarul unei blonde Bergdorf incep toate cu litera P: plictisitor, poseta, pantofi, paparazzi, pudra, petrecere, pudel si Prada. Si la toate acestea trebuie sa gasesti nuanta potrivita. Este tres dificil. Eroina insa, care se numeste simplu "Moi" si prietena ei Julie Bergdorf isi doresc sa gaseasca dragostea adevarata intr-o lume atat de superficiala. Oare este posibil?
Romanul reprezinta o satira sociala a New York-ului si a paturii de bogati, in special a "printeselor" rasfatate, atrase de o viata plina de glamour, petreceri, legaturi amoroase superficiale, bani cheltuiti aiurea si fara grija si a pastrarii cu orice pret a aparentelor.
Romanul trebuie luat ca atare, fiind o lectura lejera si amuzanta si cred eu ca trebuie evitat sa patrundem prea serios in substraturile sale, pierzandu-si altfel toata efervescenta si umorul. Daca stam sa judecam fiecare dintre personaje si actiunile lor superficiale nu il mai terminam.
Cartea abordeaza si dileme precum "ar trebui sa ne epilam brazilian?", "ar trebui sa facem dragoste cu un barbat la prima intalnire?", "ar trebui sa ne culcam cu iubitul celei mai bune prietene?", "e in regula sa te urci in avionul privat al unui barbat pe care-l cunosti de 20 de ore?", "e ok sa mai vorbesti cu un barbat care te abandoneaza pe aeroport fara nimic?" etc. - subiecte asupra carora probabil ca ne-am lamurit deja.
Am selectat o sumedenie de citate care nu numai ca sunt savuroase dar si tres nepretuite, un cuvant pe care blondele Bergdorf il folosesc adesea cand se gandesc la ele insele. Trebuie sa avem rabdare citindu-le pe toate, insa Doamne-fereste sa le si retinem:
"... daca as vorbi franceza la perfectie, nu m-ar mai placea nimeni. La urma urmei, persoanele perfecte nu sunt agreate, nu-i asa?"
"Sunt toleranta. Daca o tipa poarta pantofii cu toc cui Manolo Blahnik din sezonul trecut, n-o exclud instantaneu de pe lista prietenelor mele. La urma urmei, nu poti stii niciodata ce fata super se inalta din acei pantofi demodati."
"Am bun simt. Trebuie sa ai taria de caracter sa recunosti singura cand ai una dintre zilele acelea cand degeaba te-ai chinuit sa te machezi."
"Atunci cand un barbat arata ca Jude Law si poate avea orice femeie, e foarte important sa nu fii prea disponibila."
"Si, ok, inelul asta a costat in jur de un sfert de milion, dar cand te gandesti ce primeste Tommy in schimb - pe mine -, inelul nu mai e chiar atat de scump, fiindca eu sunt nepretuita."
"In privinta sotilor, singurul lucru care conteaza e sa ai unul."
"Femeile casatorite trebuie sa fie foarte destepte daca una dintre cerintele maritisului este aceea de a sti ce vor barbatii lor fara ca macar sa comunice cu ei."
P.S. As vrea sa amintesc si despre Bellini (nu stiu ce e, probabil sampanie) dar cartea garanteaza despre el ca rezolva orice problema in orice situatie, asa ca apelati cu incredere! :)

I think I lost brain cells reading this book.

I thought it was a lot of pointless, designer name dropping. The storyline was hard to follow and I found the characters to be pathetic, shallow, and hard to relate to.

Gosh.
I like fluffy romantic comedies. I’ve enjoyed largely shallow entertainment about people obsessed only with appearances and dating.
But this book. Not only does it have no substance or plot or sense, but the only times it made me think were along the lines of “What a disgusting message” and “Are people really this idiotic? How are we supposed to believe they’d find ‘love’?”
And it doesn’t even make up for its shortcomings by being amusing.