...
Show More
Volumul 2 al "Istoriei sexualitatii" se lasa mult mai usor citit decat primul. Sau m-am obisnuit eu cu stilul usor intortocheat al lui Foucault.
Volumul 2 ne poarta in Grecia antica si prin intermediul diversilor filozofi citati si comentati de Foucault (Aristotel, Platon, Xenophon, Pitagora, Socrate indirect) aflam cum percepeau grecii de atunci ideea de sexualitate:
1. lucrurile sunt mult mai complicate decat par
2. interdictiilor si codice-lor crestine li se opune o aplecare mai mult morala, a reflectie asupra ideei de dorinta, act, pasiune. De fapt cele trei aunt strans legate intre ele:pasiunea care duce la dorinta care duce la act care duce la pasiune (si aici au gresit ulteriorii cand s-au apucat sa desparta aceste trei elemente care functioneaza ca un continuum).
3. utilizarea placerii ("the use of pleasure") este guvernata de . De fapt moderatia este elementul cheie. Moderatia, controlul pasiunii, controlul placerii, abstinenta in anumite situatii sunt elemente de baza ale unui "barbat", elemente de baza in devenirea de "barbat"/"conducator".
4. Placerea implica doua persoane: partea activa (barbatul) si partea pasiva (femeia). De aceea dragostea pentru baietii tineri, foarte la moda pe atunci, este extrem de greu de explicat, atat pentru Foucault, cat si pentru grecii antici: daca la relatia barbat-femeie lucrurile sunt clare, cand barbatul se indragosteste de un tanar, lucrurile se complica: barbatul in varsta ramane partea activa (caci se pare ca nici nu se concepea sa fie parte pasiva) iar tanarul nu prea e clar ce este: de pe o parte prostitutia masculina este condamnata si de ex Aristofan face misto de tinerii efeminati, pasivi; pe de alta parte tanaru de azi este barbatul liber de maine in cele mai multe cazuri, ceea ce intra in contradictie cu pasivitatea. Intr-un final se pare ca importanta este relatia sufletelor (Platon - eroticul platonic) decat relatia corpurilor. OK, in teorie. Si de fapt important este ca tanarul sa invete de la maestrul mai batran lucruri initiatice care il vor face si pe acesta un bun barbat si conducator de familie. Adica relatia sa evolueze spre prietenie (philios). Caci chestia fizica oricum se pare ca isi pierdea din efect odata cu "imbatranirea" adolescentului - primul ras coincidea cu intrarea in randul barbatilor ceea ce ducea oarecum la incheierea relatiei cu barbatul mai in varsta (sac!).
5. Virilitatea nu are neaparat legatura cu partea activa. Virilitatea era de fapt capacitatea de renuntare, de moderatie, de abstinenta uneori. Exista si virilitatea feminina, care insemna oarecum acelasi lucru: demnitate in cadrul familiei.
6. Familia, relatia dintre barbat si femeie este clara: barbatul este conducatorul, se ocupa de exterior (aduce banul) iar femeia se lasa "condusa", se ocupa de buna functionare a casei, a interiorului. Avand in vedere ca toata scriitura filozofica este scrisa doar de barbati, ce gandeau femeile este aproape inexistent. Xenophon descrie un dialog in care el discuta cu "sotia" lui, dar isi da replici lui insusi.
O carte extrem de interesanta.
Volumul 2 ne poarta in Grecia antica si prin intermediul diversilor filozofi citati si comentati de Foucault (Aristotel, Platon, Xenophon, Pitagora, Socrate indirect) aflam cum percepeau grecii de atunci ideea de sexualitate:
1. lucrurile sunt mult mai complicate decat par
2. interdictiilor si codice-lor crestine li se opune o aplecare mai mult morala, a reflectie asupra ideei de dorinta, act, pasiune. De fapt cele trei aunt strans legate intre ele:pasiunea care duce la dorinta care duce la act care duce la pasiune (si aici au gresit ulteriorii cand s-au apucat sa desparta aceste trei elemente care functioneaza ca un continuum).
3. utilizarea placerii ("the use of pleasure") este guvernata de . De fapt moderatia este elementul cheie. Moderatia, controlul pasiunii, controlul placerii, abstinenta in anumite situatii sunt elemente de baza ale unui "barbat", elemente de baza in devenirea de "barbat"/"conducator".
4. Placerea implica doua persoane: partea activa (barbatul) si partea pasiva (femeia). De aceea dragostea pentru baietii tineri, foarte la moda pe atunci, este extrem de greu de explicat, atat pentru Foucault, cat si pentru grecii antici: daca la relatia barbat-femeie lucrurile sunt clare, cand barbatul se indragosteste de un tanar, lucrurile se complica: barbatul in varsta ramane partea activa (caci se pare ca nici nu se concepea sa fie parte pasiva) iar tanarul nu prea e clar ce este: de pe o parte prostitutia masculina este condamnata si de ex Aristofan face misto de tinerii efeminati, pasivi; pe de alta parte tanaru de azi este barbatul liber de maine in cele mai multe cazuri, ceea ce intra in contradictie cu pasivitatea. Intr-un final se pare ca importanta este relatia sufletelor (Platon - eroticul platonic) decat relatia corpurilor. OK, in teorie. Si de fapt important este ca tanarul sa invete de la maestrul mai batran lucruri initiatice care il vor face si pe acesta un bun barbat si conducator de familie. Adica relatia sa evolueze spre prietenie (philios). Caci chestia fizica oricum se pare ca isi pierdea din efect odata cu "imbatranirea" adolescentului - primul ras coincidea cu intrarea in randul barbatilor ceea ce ducea oarecum la incheierea relatiei cu barbatul mai in varsta (sac!).
5. Virilitatea nu are neaparat legatura cu partea activa. Virilitatea era de fapt capacitatea de renuntare, de moderatie, de abstinenta uneori. Exista si virilitatea feminina, care insemna oarecum acelasi lucru: demnitate in cadrul familiei.
6. Familia, relatia dintre barbat si femeie este clara: barbatul este conducatorul, se ocupa de exterior (aduce banul) iar femeia se lasa "condusa", se ocupa de buna functionare a casei, a interiorului. Avand in vedere ca toata scriitura filozofica este scrisa doar de barbati, ce gandeau femeile este aproape inexistent. Xenophon descrie un dialog in care el discuta cu "sotia" lui, dar isi da replici lui insusi.
O carte extrem de interesanta.