...
Show More
Criticii literari spun că romanul lui Vonnegut reprezintă o „satiră”, o „comedie neagră”, ceea ce și este într-un fel. Două voci (a Naratorului și a lui Billy Pilgrim) spun una și aceeași poveste: bombardarea de către armatele aliate a Dresdei și consecințele ei teribile (terestre și mintale). Nu voi rezuma cartea. Am făcut-o deja în altă parte. Aș menționa însă că Billy Pilgrim face parte din stirpea lui Don Quijote. Doi inocenți, doi încurcă-lume care și-au pierdut mințile...
Transcriu pasajul cel mai cunoscut cu speranța că va deveni și mai cunoscut:
Un roman pe care îl recitesc cu plăcere ori de cîte ori mi se acrește de filosofie :)
Transcriu pasajul cel mai cunoscut cu speranța că va deveni și mai cunoscut:
„Billy agăţase pe unul din pereţii cabinetului său textul înrămat al unei rugăciuni, care exprima metoda sa de supravieţuire, în ciuda faptului că el unul nu punea mare preţ pe viaţă… Şi iată ce scria acolo:
Să-mi dea Domnul
- puterea de-a accepta ce nu pot schimba,
- curajul de-a schimba ce pot şi
- înţelepciunea de-a pricepe ce pot şi ce nu pot.
Printre lucrurile pe care Billy Pilgrim nu le putea schimba se numărau trecutul, prezentul şi viitorul”.
Un roman pe care îl recitesc cu plăcere ori de cîte ori mi se acrește de filosofie :)