I'm not using Goodreads much these days, but I had to tell somebody how much I hated this book. The whole novel is just a series of encounters with people telling Henry Miller how great and wonderful and what an excellent lover he is.

You love Miller or you hate him. In my twenties, I was enamored with the Tropics. As far as this book goes, some morsels but hardly enough to sustain one's appetite. Forgetting Miller's position on women for the moment, I am now in my forties and I feel like Miller dabbled in ultimate truths, but never delivered. Also, this is not the kind of novel where one should look to the characters as any source of inspiration or even search for a moment of self-discovery in them. Flawed and scornful as we all can be at times, Miller's characters were indeed but 500+ pages of Miller dreaming about being a great writer peppered with him diddling this woman and that woman along the way was for me rather self-indulgent. Yet, his take on life in the bigger scope of things is not without merit. In some respects, he was much like other great writers seeking answers. But he couldn’t keep his id out of trouble long enough to aspire to anything greater. If anything, this trilogy proved for me that Miller was at the height of writing power when he penned The Tropics of Cancer and Capricorn. This novel, for me, details the slow descent into the mundane of a writer who, at least for a short while, was hungry enough to break the mold.

een knap en rijk boek, maar het had beter geweest in minder woorden

3,5 *

Metade excelente; a outra metade entediante de repetitiva, exibicionista e fantasiosa.
Contudo, um clássico que deve ser lido.

I was hesitant to pick this one up and now cannot believe I once felt that way. Raw, unflinching, gross and horny. (No one writes sex like Miller) Meanders (in the good way) through dirty streets and between the legs of women, monologues on morality, and a narrative masterpiece. Proof that any story can be compelling with the write voice

Seks ancak bu kadar erotik işlenebilirdi diye düşünüyorum.
Otobiyografik özelikler taşımasının yanında Corona virüs herkesin hayatını zorlaştırırken okumak, insanda tuhaf bir sakinlik oluşturuyor.
Sırada plexus ve nexus var.

This is a very complex book. Not a book to read at the beach or during a work break. One must feel like reading it to really enjoy the experience. I confess I was not always in that mood, unfortunately. However, from my point of view, contrarily to what is usually described, this is not erotic literature. This is screams, pain, loneliness, feelings, rottenness, sensuality, life... It is hard for me to understand how can a piece of art of this kind be diminished to its sexual component.
What I found in the pages of this book was a lonely man, abandoned by himself (although barely aware of that), desperate for love and a meaning for being alive, wandering through life and NYC, looking for something he didn't know and never finding his way. At the same time, a man who, deep down, had always known what he was, but lacked the courage to embrace it. Sex was just a landscape like many others. Just an example, a metaphor.

Para empezar, diré lo evidente: Sexus tiene mucho sexo. Hay muchas opiniones de que es inverosímil y que Henry Miller se pinta a sí mismo como un dandy. La verdad no creo que sea inverosímil ni creo que sea un dandy: me parece una persona normal en un mundo normal. El mundo normal está lleno de gente excéntrica y divertida, gente trastornada golpeada de miedos y prejuicios. Hay tipos que ven el psicoanálisis como una religión, más cosa de fe que de ciencia comprobada. Hay pintores que, no por eruditos, dejan de ser completos imbéciles. Hay escritores grandes, enormes, potentes, que quedan reducidos a perros cuando se enamoran (una canción de los Stooges pasa mi mente.)
Lo que sí puedo decir es que Henry Miller escribe con mucha testosterona, ¿eso lo convierte en un machista? Depende de a quién le preguntes. Yo creo que es sano que queden espacios, como una barbería antigua, donde un hombre puede ser un hombre. Eso no impide, aclaro, que una mujer pueda leerlo y disfrutarlo, así como algunos hombres disfrutan de leer novelas repletas de estrógeno. Ni una cosa ni la otra está mal. Vivimos en un mundo (todavía) donde uno puede elegir lo que le atrae leer.
A mí me parece que leer a Henry Miller es como charlar con un amigo. De hecho, las conversaciones que tiene suelen ser muy similares a conversaciones que yo he tenido con amigos pintores o músicos, con filósofos ni se diga; y en las conversaciones que uno tiene con amigos a veces salen tremendas barbaridades. Estupideces que nos decimos para hacernos reír mutuamente y de las cuales después nos arrepentimos y que, de todas maneras, nunca pasaron de ser teóricas. Por lo mismo, pienso que lo ideal es marinar la lectura con unas cervezas. Es algo digno de disfrutar.
Yo he leído Trópico de Capricornio, que es la primera novela en donde marqué capítulos completos porque considero que los capítulos completos son perfectos. También he leído Trópico de cáncer y ahora Sexus. Si uno pone cuidado muchos nombres suelen repetirse en sus novelas, tanto los amigos como las chicas son personajes que lo acompañan toda su vida. En Sexus con quien tiene más sexo es con su esposa, ¿qué hay de inverosímil en ello? Tiene amigos extraños ¿qué hay de inverosímil en ello? Uno de mis amigos, es hijo de un pastor evangélico y él, mi amigo, se cree la reencarnación de Krishna, y yo soy de un pueblo de 30 mil habitantes, no de Nueva York.
Lo último que se le reclama a Henry es que mezcle mucho sexo con mucha filosofía, que de escenas eróticas se vaya a densos monólogos introspectivos, ¿qué les digo? Eso es lo que más amo en la vida.

Minus pasajele erotice, care să fim serioși, sunt de-a dreptul penibile (sau cel puțin pentru mine), cartea ar fi putut fi bună. Sau, mai degrabă, dacă pasajele erotice n-ar fi fost atât de jenante, cartea ar fi fost mai bună. Povestea este dominată de haos, dezmățare, modernism și crize de existențialism rudimentar. Evident, “viața” răzbate prin toți porii cărții. De la sărăcie la insatisfacții și divagații spiritualo-erotico-artistice. Obositoare au fost însă trecerile subite de la pasajele meditative la cele erotice fără niciun preambul, câteodată, chiar înspre final, nu mai puteam lua în serios nimic. Evident, sunt conștientă de (r)evoluția stârnită de apariția cărții la momentul ei, dar pentru mine, una, nu constituie nimic mai mult decât o bălmăjeală a unui Miller pentru care sexul și boemia constituie polii vieții care-i permit să fie un mitocan de clasă intelectuală, ceea ce îi dă și dreptul la aroganță. Poate că dacă ar fi accelerat pedala erotismului (!) până la capăt n-ar fi fost atât de jenant. 2 steluțe jumate.

“Locul este întotdeauna aici și acum, în propria noastră persoană și în raport cu propria noastră fantezie. Lumea este exact ceea ce îți închipui tu că este, permanent, clipă de clipă. E cu neputință să schimbi decorul și să pretinzi că ai dori un alt spectacol. Scenografia e mereu aceeași, se schimbă doar odată cu mintea și cu inima și nu conform directivelor unui regizor invizibil. Tu ești autorul, regizorul și actorul, toți laolaltă: drama care se joacă va fi întotdeauna propria ta viață, și nu a altuia. O dramă frumoasă, teribilă, ineluctabilă, ca un costum croit din propria ta piele. L-ai dori altfel? Ai putea inventa o dramă mai interesantă?”

صبوات أو سكسوس هي أول الكتب في "ثلاثية الصلب الوردي " والتي تصنف كونها سيرة ذاتية لهنري ميلر

ميلر من الرواة القلّه الذين يمتلكون دقة الوصف وقوة التعبير حتى لكأن المشاهد تصوّر أمامك في فيلم طويل .. وطويل جداً .. وهذا ما قد يعيبه .. إذ أن إيقاع الملل يستبد بك حين وتتمكن أنت منه حيناً آخر

يحكي الجزء الأول معاناة فشل زواجه وطريقه في الوقوع بحب امرأة أحلامه التي كانت "عاهره" .. وصراع الكبار في وظيفته الصغيره

هي بالتأكيد كحياة أي كاتب آخر .. ولكنك ستعشق الكثير من الاقتباسات التي لن تراها إلا تجسّد حالتك بالأمس .. او الآن أو ربما غداً

الجدير بالذكر أن روايات هنري كلها +21

Há passagens de uma beleza extrema, verdadeiramente tocantes, que descrevem conceitos e ideias que nunca conseguiria exprimir de forma tão clara, simples e genial. O desenvolvimento das suas ideias não é fácil de seguir, mas vale a pena dar toda a atenção e tentar perceber. Talvez me tenha ficado pela intenção. A natureza erótica ou sensual das personagens afigura-se natural dada a honestidade da exposição dos sentimentos e mais ainda do poder do desejo, da volúpia, da luxúria e dos sentidos. O sexo é desprendido como ele o é em relação às armadilhas e rotinas de uma sociedade que não o seduz. É, por vezes, chocante, alucinado mas, fundamentalmente, honesto.

A little Henry Miller in the summertime in New York always makes for great fun. Typical, not as good as Cancer, Capricorn or Black Spring, but it's all in the same vein and all very enjoyable. Henry spewing about his women, his friends, and mostly himself. The 30's New York City milieu alone makes it worth the time.