Cam asta se întâmplă când îți ia Dumnezeu mințile. E povestea lui Corinne care renunță la civilizație pentru a-l căuta pe războinicul masai de care s-a îndrăgostit la prima vedere. De fapt, simplu masai care doar poza în războinic pentru turiști. Îl găsește și acceptă să trăiască în niște condiții greu de imaginat. Fascinația cărții stă în descrierea minuțioasa a acestei lumi arhaice plus strădaniile femeii de a face relația să funcționeze. A funcționat? Într-o anumită măsură, pe o perioadă scurtă, da.
Cartea mi-a plăcut foarte mult pentru că e felie de viață autentică deși tot nu am înțeles ce a fost în capul acestei femei: dragoste sau imaginație.

I cant give a good review right now, cause I simply hate this book.

It's the second time in my carrier that I hate the author for writing their book. It's not because its daunting, it's actually fascinating, I just really wish she didnt sign up voluntarily to go through something like this. I will seek my way to understand her someday, but I can only imagine, in vain. I'm simply outraged that people run for safety and comfort and there she is running into the fire exhilarated with flames and being burnt. What a great life! What a beautiful adventure! I'm the luckiest women alive with this man whom I barely know with whom I fell in love not having said a word because we didnt speak the same language but I chose to go after him cause that seemed like a great idea! There are women out there who would do anything to be rescued from their situation, and instead of feeling an urge to save them... she became like them! And I'm not saying it just because I think it horrible, the way they live. It's right there! Read this book and you will never ever... I dont even know. I'm done. I wish there had never been that someone who taught degrading women to a thing you can claim, kill, hit and decide what they will do. I would go back in time and stopped them being conceived, enough people have suffered.
On the bright side
It was great to read cause there has never been sth like it, it's new, it's weird, its unbelievable, it's just plain ugh to learn.
I would say more people should read it, but the sole value is that you learn there are different people and you get pissed with this book making it difficult to say it's actually worth reading.
On the real bright side
This will be my first review that isn't all rainbow and sunshine so, Robert, I hope you're proud. I'm growing.

This book was interesting. I certainly wouldn't call it a love story, more like a story about a chick who had the hots for a Masai Warrior.

I never got the impression anyone was actually in love. It felt like he let her hang around because she was a novelty and had a seemingly endless bank account. Corrine just appeared to find him extremely attractive. The most positive things she has to say about her warrior are all in regards to his appearance - especially when he's decked out in his traditional dress.

By the end of the book I had had enough of Corrine. She blames his jealousy entirely for the end of their marriage and doesn't seem to think she had anything to do with it. She never seemed to respect his culture or understand that her behavior created a lot of problems too. Perhaps, as the book is translated, something was lost in the translation.

The way she leaves him is devastating. I realise she did what she felt she had to, but who breaks up with someone through a letter, when that person is illiterate. The poor guy would have had to ask someone to read it for him. I can't imagine how awful and shameful he felt. Poor guy. He's better off without her. I noted that she treated her first boyfriend in the book quite badly as well.

Either way, an interesting read. And I can't believe she stuck it out so long.

Despre cartea Îndrăgostită de un masai (Die weiße Massai), scrisă de Corinne Hofmann, am auzit numai aprecieri din partea prietenelor mele şi cunoştinţelor de gen feminin. Astfel, mi-am propus să o citesc pentru a-mi satisface curiozitatea. Acest roman este primul dintr-o tetralogie autobiografică, prin care parcurgem pas cu pas evenimentele neobişnuite din viaţa autoarei, de la călătoria ei în Kenya, viaţa pe care o duce acolo, stigmatul ei ca femeie albă într-o ţară cu populaţie negroidă şi decizia dureroasă pe care o ia pentru binele ei şi al copilului.

Iniţial am avut intenţia să citesc doar acest prim volum, însă îmi doresc să aflu ce se întâmplă în continuare cu protagonista, cum se readaptează la lumea civilizată şi ce se va întâmpla atunci când se va reîntâlni cu fostul ei partener peste ani. Această carte este diferită de tot ceea ce am citit până acum, mai exact este vorba de viaţa unei femei elveţiene obişnuită cu traiul din Vestul Europei, care se hotărăşte brusc să se mute în zona tradiţională a Kenyei. Naraţiunea este relatată în detaliu, într-o paletă largă de culori, de la roz, la gri, până la negru. La început, povestea are un văl de romantism ilustrat de dorinţele Corinnei, însă acest sentiment va dispărea complet pe parcurs, lăsând loc realităţii dure reprezentate de rigorile unei societăţi în care bărbatul are întotdeauna dreptate, iar femeia nu are de ales decât să i se supună în totalitate. Corinne se va lovi de multe ziduri şi va fi neînţeleasă deoarece ea se obişnuise să fie o femeie independentă, cu iniţiativă.

Pe scurt, Corinne Hofmann, o tânără din Biel (Elveţia) merge într-o vacanţă de două săptămâni în Kenya, împreună cu iubitul ei Marco. Sentimentul puternic de apartenență al protagonistei la această țară africană şi îndrăgostirea ei la prima vedere de un războinic masai, Lketinga, vor declanşa o poveste uimitoare, plină de aventură, dragoste şi de probleme cauzate de ciocnirile dintre două culturi diametral opuse şi incapacitatea fiecăruia de a-l înţelege pe celălalt. Brusc, Corinne face numeroase gesturi imprudente, greu de înţeles de o persoană cu capul pe umeri: îl invită şi dansează cu Lketinga la discotecă, se desparte de Marco, își vinde afacerea și tot ce posedă în Elveția pentru a se muta în Kenya, merge prin oraşe şi sate în căutarea masaiului și acceptă să trăiască într-o colibă, într-o sărăcie lucie, fără apă potabilă sau mâncare diversificată.

Povestea este interesantă şi din punct de vedere antropologic, deoarece autoarea ne relatează în detaliu cum este viața în orașele și satele din Kenya, ne sunt prezentate obiceiurile și credinţele localnicilor și, nu în ultimul rând, transportul în comun deplorabil şi birocraţia de la ambasadă. Din cauza diferențelor dintre culturi, Corinne face numeroase greșeli: îl sărută pe Lketinga pe gură, ceea ce nu este permis în cultura masailor, deoarece gura este „folosită” doar pentru mâncare, protagonista este uimită când află că părul, fața și organele genitale sunt tabu și nu trebuie atinse, iar faptul că bărbații masai mănâncă separat de femei o intrigă și mai mult.

Deși de-a lungul narațiunii apar suficiente semnale de alarmă care ar fi trebuit să o trezească pe Corinne la realitate, ea își dorește prea mult să își unească destinul cu Lketinga, în pofida îndoielilor familiei sale legate de fericirea ei, a englezei stricate pe care o vorbesc amândoi și explicațiile Priscillei, o localnică kenyiană, care o învață pe Corinne anumite lucruri despre mentalitatea și credințele masailor. Chiar și după prima criză de gelozie a lui Lketinga, montat de alți masai împotriva femeii albe sau un efect al consumului excesiv de miraa, care îl ţinea treaz pe Lketinga ore întregi, Corinne acceptă să își continue viața alături de el, însă o vor aștepta și mai multe greutăți, mai ales după naşterea fiicei lor, Napirai. Deşi iniţial am perceput-o pe Corinne ca pe o adolescentă care s-a îndrăgostit pentru prima dată şi care s-a lăsat purtată de val fără a ţine cont de repercusiuni; în final, tot calvarul prin care a trecut a constituit o etapă de maturizare sentimentală şi a făcut-o să se gândească la viitorul fiicei ei.

Înainte de a încheia această recenzie, trebuie să menționez că romanul este foarte ușor de citit și, deși uneori sunt cam multe detalii referitoare la viaţa de zi cu zi, nu am putut lăsa cartea deoparte din cauza curiozității de a descoperi ce se întâmplă mai departe cu această protagonistă care renunță la tot confortul lumii moderne pentru a-și găsi fericirea în Africa. Sper ca această carte să trezească interesul doamnelor şi domnişoarelor, care îşi doresc să citească un altfel de romance.

http://elitere.ro/indragostita-de-un-...

Da, prima reacție firească e "de ce ar face o femeie atâtea pentru un bărbat primitiv?". Unu la mână, e mai mult decât evident că autoarea e perfect conștientă de toate comentariile posibile pe această tema and she doesn't give a flying fuck și doi la mână, nu e doar vorba de masaiul ei, Lketinga, ci și de întreaga cultură kenyană. Deși ne este rezumată cam toată cartea pe cele două coperte exterioare, povestea stă cam așa: Corinne lucra în Elveția la un magazin de haine și avea un profit frumușel. Într-o vacanță, s-a dus cu iubitul ei Marco în Kenya și s-a îndrăgostit la prima vedere de Lketinga, un masai. Acel lucru a determinat-o să renunțe la întreaga ei viață europeană și să-și dorească să se mute în Kenya, pentru a fii împreună cu acest bărbat. Deși cei doi abia se pot înțelege cu limba engleză, iubirea se manifestă cu adevărat la începutul relației lor. Corinne trece prin multă birocrație pentru a se putea stabili în Kenya, în tribul samburu. Ajunge să se căsătorească cu Lketinga și să facă un copil, pe Napirai. Corinne se îmbolnăvește treptat de malarie apoi de hepatită, suferind de diverse probleme de sănătate care îi pun în pericol sarcina. Pe lângă acest lucru, ea trebuie să doarmă pe pământ, împreună cu mama soacră, să sufere de foame, frig și inconfort, să trăiască fără lucrurile care erau la ordinea zilei în țara ei natală. Impulsul de a o judeca vine foarte repede, căci multe dintre deciziile acestei femei sfidează rațiunea... Dar nu suntem în măsură să facem așa ceva. Pentru că finalul este deja destăinuit în descriere, bineînțeles că la un moment dat, Corinne nu mai reușește să îndure toate aceste lucruri, nu mai poate face parte din lumea care la început i s-a părut fascinantă și a renunțat la tot pentru marea ei iubire. Lketinga o acuză mereu că îl înșală, că a făcut copilul cu altcineva, îi pune diverse interdicții și îi îndepărtează pe toți de lângă ea. Deși la început relația lor mergea bine, după nașterea fetiței lucrurile se schimbă. Corinne plânge și e nefericită, bolnavă, ajunge să aibă nevoie de marijuanna pentru a se putea confrunta cu soțul ei și crizele lui de gelozie, nu mai poate găsi niciun pic de sens în viața printre oamenii din Kenya, deși epuizează toate variantele și nu se dă ușor bătută. Deși sunt și multe părți bune și frumoase în această cultură, Corinne nu poate trece peste primitivismul lor și negativitatea venită din partea soțului... Nu își dorește ca Napirai să fie supusă la mutilare genitală sau să fie vândută de la o vârstă fragedă vreunui bărbat sambur și consideră că poate avea cel mai bine grijă de fiica ei înapoi în Elveția. Corinne deschide două magazine, unul de alimente iar altul pe coasta de sud, de suveniruri. Deschide și o discotecă iar profiturile sunt bune însă soțul ei consumă bere și maraa mult prea des, cheltuind banii aiurea și nemuncind pentru câștigarea lor. Situația este foarte ușor comparabilă cu societatea din zilele noastre, din țările mai dezvoltate. Aici mi-am pus întrebarea "ok, Lketinga e un bărbat care efectiv trăiește în junglă și nu a mers niciodată la școală, bărbații din jurul nostru ce scuză au să gândească așa?". Este o carte destul de traumatizantă, grafică, dură. Consider că e important să privești dincolo de propriile prejudecăți, căci și Corinne vede destul de bine că situația nu mai e deloc una roz atunci când Lketinga o lovește, o jignește și tot tacâmul. Cel mai bine este ca povestea ei de viață să fie citită în mod obiectiv, pentru a ne putea forma o idee cu privire la viața din Kenya. Ador așadar această colecție și vreau tare mult să urmăresc filmul The White Masai și să citesc și cealaltă carte scrisă de Corinne, în care cred că se întoarce în Africa după vreo douăzeci de ani. Recomand cartea celor care vor să-și deschidă cu adevărat ochii și mințile spre alte culturi, cărora le place să-și pună întrebări și să observe diferențele dintre două continente atât de diferite. Mi-a făcut plăcere să citesc povestea Corinnei, chiar dacă ea nu are deloc un final fericit și e mai degrabă o confesiune a unei victime decât o poveste de dragoste ca în basme.

Diese Frau... das beste Beispiel für selbstverschuldetes Elend..

Povestea Corinnei şi a masaiului Lketinga m-a impresionat prin sinceritatea autoarei şi dezvăluirea celor mai frumoase sentimente trăite în Kenya în faţa întregii lumi. Tradusă în peste 30 de limbi şi ecranizată în anul 2006, cartea ,,Îndrăgostită de un masai” trebuie citită într-o singură zi, pentru a găsi cât mai repede bucuria şi fericirea pe care le trasmite Corinne.

Crăciun în Kenya cu Marco şi Corinne, anul 1986.

Aşa începe povestea unei femei la 27 de ani, care îşi ascultă inima şi urmează drumul în viaţă aşa cum crede că este bine pentru sufletul ei. Cine nu crede în dragostea la prima vedere şi în sacrificiul unei femei pentru a-l întâlni pe cel care a atras-o ca un magnet prin mirosul deosebit, prin culoarea pielii şi trupul pictat ?

Corinne renunţă la viaţa alături de Marco, la magazinul, casa şi maşina din Biel ( Elveţia) pentru a-l găsi pe masaiul Lketinga, îmbrăcat doar cu kanga şi sandale din cauciucul maşinilor vechi, masaiul care nu ştia limba engleză, nu ştia să scrie, nici să citească. Se spunea despre aceşti războinici că sunt ultimii oameni necivilizaţi din Kenya. Cu toate acestea, iubirea nu ţine cont de nici o limbă străină, iar sentimentul de fericire este venit din prezenţa masaiului lângă femeia albă, cu părul prins în codiţe.

Datorită Corinnei, m-am plimbat cu ,,matatu” un autobuz din Kenya şi am privit în apusul soarelui, turmele de elefanţi, zebrele, maimuţele şi alte animale pe care unii le văd doar la Grădina Zoologică. Am străbătut sute de kilometri între Mombasa, Maralal, Barsaloi, Nairobi şi am învăţat că ,, cu toată simplitatea lor, oamenii par mai fericiţi, poate tocmai pentru că se mulţumesc cu mai puţin”.

Podoabele lucrate manual sunt atracţia turiştilor care vin în excursii pentru Safari în Kenya, iar cu 10 franci primiţi pe o caricatură, Jutta, prietena Corinnei trăieşte câteva zile în aceste locuri.

Primul sărut primit de la Lketinga a fost la plecarea ei înapoi în Elveţia. Nu ştia dacă va reveni şi a pus în el toată speranţa lui. Pentru masai, tradiţia spune că gura este pentru mâncare, nu pentru sărut. Cei care citesc titlul au impresia că masaii sunt tandri la fel ca europenii, însă pentru ei, mângăierile, sărutările, chiar şi sexul, nu sunt profunde, ci mai degrabă într-un ritm rapid pe care doar ei îl cunosc. Pentru o femeie sensibilă, plină de pasiune şi feminitate, a descoperi un alt gen de dragoste trupească este ceva nou, cu care trebuie să te obişnuieşti. Momentele cele mai frumoase dintre Lketinga şi Corinne sunt de fapt cele în care învaţă unul de la celălalt sentimente noi, cele în care zâmbesc, se sprijină reciproc şi se ajută, dar şi atunci când reuşesc să comunice prin gesturi.

Corinne trece de la extaz la agonie şi învaţă ce sunt bolile, foametea, gelozia exagerată din partea masaiului care îi fac viaţa un iad în minunata ţară plină de culoare. Singura pentru care luptă este fiica lor, Napirai şi după patru ani de diferenţe culturale şi convieţuire într-o civilizaţie care te lasă fără cuvinte uneori, Corinne renunţă la tot şi părăseşte Kenya.

Corinne, o femeie luptătoare, pe care aş dori să o cunosc, o femeie care demonstrează forţa de a trăi într-un altă civilizaţie, se adaptează şi în final are curajul de a pleca, de a lăsa totul în urmă. Doar lacrimile îi curg pe obraji, în timp ce şoferul porneşte motorul autobuzului.

Lketinga, un masai care primeşte dintr-o dată ceea ce numai o femeie europeană poate oferi, un masai care prin culoare, zâmbet şi bijuterii te atrage ca un magnet spre lumea lui, un masai care nu se deosebeşte cu nimic de bărbaţii geloşi din alte civilizaţii, pe care ierburile ,,miraa” şi frunzele de cola îl transformă într-o persoană ce nu înţelege iubirea şi nu are încredere în femeia de lângă el.

Această carte îţi dă putere când eşti trist, îţi dezvăluie lumi neştiute şi te învaţă că viaţa este o continuă călătorie, în care şoferul care te conduce este inima ta.

"Two things are infinite: the universe and human stupidity; only, I'm not sure about the universe..."
Albert Einstein

Now - before I started and indeed after reading the first few chapters, this book is making me angry. Angry is maybe not the right word. I just think that she's an ignorant dufus. Who makes a decision to change your life so dramatically (and invade someone else's home) based on deciding you've fallen in love with someone you've just glimpsed?? This happens while she's on holiday, she goes home for 6 months and then comes back to find him (which she does - don't worry, this is all very early on, not giving much away). There is not an inkling in the book so far that she has in any way tried to learn anything about his culture or language during that time. It makes me really annoyed.
Still, I'm going to persist for 2 reasons - firstly, I'd like to be proven wrong about her and secondly, it is set in Kenya so the setting is interestingly familiar....

I could sit for hours discussing this book - cultural differences, the idea of staying for love”, extreme poverty, a culture where women are second class, genital mutilation, the idea that Corrine was in her 20s on an “adventure”, survival, illness, lack of medical supplies vs the West, drug use, the fact that Corrine seemed to be the local ATM…Is it the story that’s good or the writing that is good? That is always the question.

Hoe dit een four-million copy bestseller is snap ik echt niet??? Ik heb effe gecheckt of het geschreven was in de vorige eeuw which it was not ma well 2006 dus da verklaard al een beetje mss? In ieder geval één van de grootste raadsels waar ik op gestuikt ben.

Oké eerst context: dit gaat dus over een vrouw - de schrijfster - die verliefd wordt op een man in Kenia die tot de Samburu tribe behoort en voor hem naar Kenia verhuist.

Oke maar dus, naar mijn mening is Corinne gewoon een beetje delulu en ook igorant? Ten eerste wordt ze verliefd op een man die ze 1 KEER ziet, kan niet stoppen met denken aan hem en verlaat haar boyfriend dus voor die guy. Let op: dit verhaal is waargebeurd, I know
Let op 2: ze kunnen NIET communiceren met elkaar want hij spreekt Swahili en zij Duits en beide kunnen praktisch geen engels.

Sidenote, ze gaat op een gegeven moment terug naar Zwitserland voor ze gaat trouwen met Lketinga en ze doet ook gewoon geen moeite om Swahili te leren. Ze leert een heel klein beetje Engels en das al veel moeite blijkbaar. Ma als je gaat verhuizen naar een dorp in een compleet ander land waar je de taal niet spreekt doe je op zen minst toch moeite om die te leren? Wie denkt ze da ze is haha. Ze leest zich ook totaal ni in in de cultuur waardoor ze soms echt stupid shit doet en dan is ze helemaal zo ??????. Ja vriendin what did you expect allez.

Dit alles terzijde, I am a sucker for a good love story maar waarop is dit gebaseerd???? In mijn ogen is dit gewoon white girl die hem interessant vind because he is DiFfEreNT. Maar oké we geven hen het voordeel van de twijfel, mss ging het om de vibe of hoe hij zich draagt ofzo idk.
Maar dan ….. ze begint hem in dit boek constant haar “warrior husband” te noemen ????????????????
Like ??????? Can you fetishize culture more??????
Zij is de hele tijd zo van, “I was not scared because I was with my big black warrior husband”
Like omg ik wou mezelf neerschieten heeft niemand van die 4 million readers dit gezien???????????? Hadden ze allemaal oogkleppen op in 2006 or what?????

Op een geven moment gaat ze mee schapen herden voor een dag met haar husband en ze schrijft hier over “We return to the house towards the evening, exhausted and sunburned, and I think: once, but never again! I am amazed that people can do this, day-in day-out, all their lives.”
Sorry ma?????? Yes girlie some people don’t have a CHOICE omg like wattefoooooooook

“oNcE BuT nEvEr AgAiN “

Oke ma naast al dit heb ik mij wel kinda geamuseerd hiermee, het was zo absurd dat het grappig werd, although I DO NOT support this behaviour at all. Ma heb al lang niet meer zo hard gelachen met een boek

Das Buch selber ist super geschrieben und da es eine wahre Geschichte ist, möchte ich nicht zu sehr urteilen. Aber ich habe selten einen Wechsel von Empfindungen gegenüber einer Person. Es endete in Ungläubigkeit und Unverständnis. Und es hat mich am Ende nur noch aufgeregt, wie man so ein a*** sein kann. Andere Kultur hin oder her.
Gutes Buch, werde es aber nicht nochmal lesen.