This book is for anybody who craves more Papillon - if it left you dying to know what happened to Charrière afterwards, then here it is! This lesser-known sequel follows his subsequent life as a free man in Venezuela, a country he describes with great affection. Having got to know him in the first book, it is fascinating to follow the life choices he makes with his long-desired and hard-fought freedom.

As would be expected, his thirst for adventure and his desire to make up for the youth he has largely lost to the penal system will not let him keep his feet in one place for long. He gravitates naturally to that murky limbo between a legitimate existence and the underworld, lives by his wits and takes wins and losses, successes and failures in his stride with equal measure. He seems as much at home in diamond mines in the remote jungle, sprawling concrete cities, and the fishing villages of the Caribbean coast. He matures with each new venture, as though his youth was merely delayed, not altogether lost. As in Papillon, everything is recounted in Charrière’s clear, honest written voice.

If you have not read Papillon, read it before reading this book.

Luke F. D. Marsden (Author of Wondering, the Way is Made)

"Only one thing really matters in life and that is never to admit you're beaten and to start up again after every flop." Henri Charrière (Banco - The further adventures of Papillon)

In questo romanzo ritroviamo Papillon dove l'avevamo lasciato nel precedente libro omonimo.
Finalmente libero, dopo la detenzione nel carcere dell'El Dorado, ma col desiderio di tornare a Parigi per vendicarsi su chi ingiustamente l'aveva accusato e spedito in carcere, inizierà una nuova vita (onesta) in Venezuela fra biscazieri, cercatori di diamanti, geologi e indio, sino a giungere, nel suo continuo peregrinare, a Caracas dove incontrerà l'amore della sua vita, Rita Alcover, che oltre a fargli cambiare idea sulla voglia di vendetta, gli farà amare di nuovo la vita e lo spronerà nello scrivere la sua storia.

"Banco", pubblicato nel 1972 come seguito di "Papillon" a sua volta pubblicato nel '69, è un romanzo autobiografico in cui Charrière racconta della sua vita dopo la fuga dalla Caienna e la detenzione nel carcere dell'El Dorado.
Il romanzo, suddiviso in ventidue capitoli, si offre al lettore in modo molto semplice, dal tono colloquiale e fluido ma incisivo.
Gli aneddoti non mancheranno e la storia manterrà sempre un ritmo sostenuto ma piacevole da seguire, ritmo che avrà una piccola flessione negli ultimi capitoli senza comunque inficiare sulla totalità del racconto.
Un romanzo autobiografico non certo breve ma piacevole da affrontare e assolutamente imprescindibile, per "chiudere il cerchio", per chi ha già affrontato "Papillon".

Not as good as the first story but still a great read!

— Noroc, Francés! Din acest moment sunteţi liberi. Adios!
tOfiţerul care ne-a însoţit de la ocna din El Dorado ne întoarce spatele, după ce ne face un semn cu mâna.
tCât de uşor poţi să te desparţi de lanţurile pe care le târai după tine de treisprezece ani. Luându-l pe Picolino de braţ, pornesc pe cărarea în pantă, care, pornind de la malul fluviului unde ne-a lăsat ofiţerul, urcă spre satul El Dorado. Şi în bătrâna mea casă din Spania, acum, în 1971, mai exact în noaptea de 18 august, mă revăd aievea pe cărarea cu prundiş şi nu numai vocea ofiţerului îmi sună în urechi la fel de grav şi de clar, ci şi gestul pe care-l fac este acelaşi ca în urmă cu douăzeci şi şapte de ani: întorc capul.
tEste miezul nopţii, afară este întuneric. Ei bine, nu. Pentru mine, şi numai pentru mine, soarele străluceşte, este ora zece dimineaţa şi privesc cei mai frumoşi umeri, cel mai frumos spate, văzuţi în viaţa mea, cei ai temnicerului care se îndepărtează, ceea ce înseamnă sfârşitul pazei care – zile, nopţi, minute, secunde – nu a încetat niciodată, timp de treisprezece ani, să-şi facă simţită prezenţa apăsătoare.
tO ultimă privire spre râul Caroni, o ultimă privire peste umerii temnicerului meu, spre insula din mijlocul fluviului, unde se află ocna venezueleană, o ultimă privire spre oribilul trecut care a durat treisprezece ani în care am fost călcat în picioare, umilit, strivit.
tPe fluviu, pe pânza de aburi ce se înalţă din apa încălzită de soarele fierbinte al tropicelor, par să se proiecteze ca pe un ecran imaginile drumului pe care l-am parcurs. Refuz să asist la derularea acestui film, îl iau pe Picolino de braţ, întorcând spatele acestui ecran straniu, şi-l târăsc repede, după ce mi-am scuturat umerii parcă pentru a mă debarasa definitiv de noroiul trecutului.
tLibertatea? Dar unde? La un capăt de lume, în mijlocul platourilor Guyanei venezueliene, într-un sătuc ascuns în cea mai exuberantă pădure virgină pe care ţi-o poţi imagina. Mă aflu în partea de sud-est a Venezuelei, aproape de frontiera braziliană, înconjurat de un imens ocean verde, străpuns doar ici şi colo de căderile de apă ale râurilor şi fluviilor care-l traversează şi unde, împrăştiate, trăiesc într-un mod şi un spirit demne de timpurile biblice mici comunităţi grupate în jurul unei capele în care preotul nu are nici măcar a propovădui dragostea şi încrederea între oameni, deoarece acestea există în stare naturală şi permanentă. Adesea, aceste sătucuri nu sunt legate de altele, pierdute ca şi ele în mijlocul pădurii, decât prin cursele făcute de unul sau două camioane despre care te întrebi cum de au ajuns până acolo. Şi în felul lor de a munci, de a gândi, de a iubi, aceşti oameni simpli şi romantici trăiesc cum se trăia cu secole în urmă, neîntinaţi de nici o miasmă a civilizaţiei.

What a guy! Such an inspiration he is. Rags to riches like nobody else and a happy ending besides.

Vamos, vamos papillon! absolutamente recomendada esta historia al 100%. si leyeron el primer libro sabrán que cuenta las aventuras que tuvo que pasar mientras escapaba de la cárcel tras haber sido condenado a cadena perpetua por un crimen que él no había cometido, hasta que 13 años después se establece en Venezuela ya como un hombre libre, dejando atrás su pasado, saliendo, como dice él, "del camino de la podredumbre". "Banco" continúa inmediatamente la historia como nos quedamos al término de papillon, hasta llegar a la época donde cuenta cómo llegó a escribir el libro que tomaría una influencia importante en francia, su país de origen. Este libro nos complementa más cosas de su vida, ya que hay flashbacks donde nos permite conocer por medio de él cómo fue su infancia y se dio toda esa situación con la que Henry Charriere nos cautivó. El libro avanza con una fluidez bastante buena, a pesar de que Henry mismo dice que no creía escribir decentemente; me mantuvo igual o quizás más enganchado puesto que ya sabía cómo iba todo. Pero sentí que este libro fue más dinámico, interesante y exquisito en ese lenguaje. Me lo disfruté de principio a fin. Los recomiendo ampliamente.

Very hard to match its predecessor, Papillon, but a worthwhile read nonetheless if you enjoyed the first book.

Banco. the continuation of Papillon's journey talks about his time in Venezuela and the way he lived a free life. I would be lying if I said that the book is as engrossing as its predecessor. Especially after the time he met Rita, the book flagged to become another story of love and life. Though we can't argue it, since it was his own life. Somehow, it gets replenished with new life when he talks about his return to France and ends commandingly, with the chapter about his trial. A 3.5 star would be apt, well I'll round it off to 4 for the man and his story. An absolutely wonderful set of books, a must read for any adventure lover.

Papillon (fluture) era porecla de hoț a lui Henri Charrière în anii ’30 în Paris. Pseudonim sub care rămâne în istorie prin romanul în care își povestește o mare parte din viață. Papillon a fost condamnat pe nedrept pentru o crimă pe care nu a comis-o (a proxenetului Roland Legrand), la închisoare pe viață într-una dintre cele mai rele închisori ale vremii.

„Faptul că-mi pregătesc evadarea îmi ridică formidabil moralul. Mănânc mai mult decât oricând şi datorită pescuitului sunt în mare formă. Afară de asta, în fiecare dimineaţă, la stânci, fac peste două ore de gimnastică. Îmi exersez în special picioarele, căci braţele sunt bine puse la punct cu pescuitul.” (Papillon, Henri Charrière)

Deși veridicitatea poveștii sale a fost deseori contestată, Charrière a susținut toată viața că o mare parte din ceea ce a scris a și trăit.

„Trebuie să demonstrez că pot fi, că sunt și că voi fi un om normal. Poate nu mai bun, dar, în mod sigur, nu mai rău decât restul.” (Papillon, Henri Charrière)

Cu toate relele tratamente de la puscarie,el nu isi pierde speranta ca intr-o zi va fi liber si incearca sa evadeze.Dar,de fiecare data este prins si sfarseste in alta puscarie.
Mai multe nu va spun.Descoperiti singuri palpitantele aventuri ale lui Papillon.

Muy buen libro, explicando ciertas cosas del pasado antes de su primer libro "papillon" y destacando sobre todo como fue su desarrollo y reinversión a la sociedad luego del presidio

Жизнь как постоянное приключение с бесконечными авантюрами и высоким уровнем риска. Невероятная выживаемость, подкрепляемая топливом мести и жаждой сорвать ва-банк.
Автобиографическая история жизни человека, пережившего жестокость пенитециарной системы и обнажившего ее.
Читала ради восхищения крепостью психики!