...
Show More
Fascinant este discursul lui Socrate cu privire la filosofie ca exercițiul al trecerii în neființă. Prin asocierea plăcerii cu durere și având în vizor eliberarea sufletului de metempsihoză, mi s-a părut foarte aproape de mentalitatea budistă. În schimb, argumentele pentru nemurirea sufletului le-am găsit truncheate: teoria contrariilor pretinde că subiectul transformării e același (sufletul), pe când teoria reminiscenței e incompletă fără o cosmogonie (ok, cunoașterea-i o reamintite din viețile trecute, dar cum am dobândit-o în prima viață?)