...
Show More
În 1986 Rushdie a călătorit în Nicaragua, la şapte ani după alungarea clanului Somoza şi instaurarea la putere a socialiştilor radicali din Frontul Sandinist de Eliberare Naţională. Surâsul jaguarului conţine impresiile autorului care timp de câteva săptămâni a călătorit prin această ţară răvăşită de dictatură şi revoluţie. Aici i-a cunoscut pe principalii lideri politici, începând cu eternul şi pe atunci tânărul Daniel Ortega, astăzi bătrânul preşedinte (din nou) al statului. Capacitatea de sinteză şi talentul controversatului Rushdie fac din această carte o lectură excelentă despre principalele puncte de interes ale celui mai întins stat din America Centrală: sărăcia teribilă, cutremurul care a ruinat Managua, guvernarea sandinistă şi politicile sociale, opoziţia, imixtiunea SUA şi finanţarea grupării Contra, falia dintre coasta de vest, predominant hispanică şi cea de est, predominant indigenă şi vorbitoare de limba engleză, îmbinarea originală dintre catolicism şi revoluţie etc.
Un amănunt interesant: frapează Nicaragua ca ţară a poeţilor. Din doi politicieni, unul scrie poezie. Fireşte, din cauza frământărilor din interior, sursa principală de inspiraţie este lesne de bănuit...
Deşi se străduieşte să fie imparţial, opţiunile politice de stânga ale autorului sunt cât se poate de vizibile, pentru că acesta pur şi simplu nu le ascunde. Ceea ce, în fond, este cât se poate de onest.
Un amănunt interesant: frapează Nicaragua ca ţară a poeţilor. Din doi politicieni, unul scrie poezie. Fireşte, din cauza frământărilor din interior, sursa principală de inspiraţie este lesne de bănuit...
Deşi se străduieşte să fie imparţial, opţiunile politice de stânga ale autorului sunt cât se poate de vizibile, pentru că acesta pur şi simplu nu le ascunde. Ceea ce, în fond, este cât se poate de onest.