This book has stayed with me. I loved this story of a couple desperately awaiting an inheritance. Hope can be so destructive.

' La fiera delle vanità '

Fitzgerald pubblicò questo libro nel 1922, quando aveva appena 26 anni.

Un giovane, alienato dal benessere, e una donna che si crede emancipata, ma priva di quell'emancipazione da se stessi che è condizione basilare per una vita serenamente consapevole.
"Avevamo scoperto di avere in comune molte idee fisse e stranezze e bizzarrie mentali". Senza progetti, se non quello di 'essere felici'. Con l'egocentrismo del 'tutto e subito', "pareva che nulla diventasse rancido in fretta quanto il piacere".
Una coppia del genere offre un impietoso ritratto di quella gioventù in perenne girotorndo intorno al vuoto che deve aver caratterizzato l'America 'da bere' , da cui la letteratura ha potuto trarre vari spunti.

Tema centrale: la dissipazione, che è innanzitutto dissipazione di se stessi.
Il primo sintomo che individui come loro sono in grado di percepire è la noia. Feste, balli, ubriacature : e poi? Cominciano ad avvertire che "lo stare a casa era noioso" ; "preferivano invece andarsi ad annoiare a una commedia musicale stupida o recarsi a cena con i conoscenti più insignificanti, purché ci fossero abbastanza coppie da impedire che la conversazione diventasse del tutto insopportabile".
Dalla passione allo smarrimento di due personaggi senza spessore. Ma la vicenda ci riserva ancora ben altro ; anche i sentimenti sono soggetti a trasformazione. Poi un finale di svolta, rappresentato con una punta di sarcasmo e una pennellata di pittoresco.

Il libro può facilmente coinvolgere il lettore, e anche farlo riflettere (buona l'analisi relazionale). La lettura è agevole. Ma come pare ancora lontano "Il grande Gatsby" con la sua meravigliosa scrittura!

Când te gândești la America anilor 1920 ce îți vine prima data în minte?

Asa-i ca petrecerile, rochiile scurte si sclipitoare, Charlestonul?

Dar ce este în spatele petrecerilor? Cu ce se ocupa ziua cei care petrec toată noaptea?

Aflam ca nu se ocupa cu nimic, doar cheltuie în neștire încercând sa acopere golurile din propria viata, așteptând la nesfârșit o moștenire, ruinandu-se, distrugandu-si viata, tinerețea și sănătatea, petrecerile devenind doar un mod de a evita adevărul, de a ascunde eșecul, de a fugi de ei înșiși.

Și descoperă ca cei cu care petreceau nu ii mai saluta când pierd moștenirea, ca e greu sa trăiești, greu sa-ti câștigi existenta, mult mai ușor este refugiul în bautura, alcoolismul fiind o scăpare ușoară din viata de neadaptat trăită de personajul principal.

Relația lui Anthony Patch cu soția, Gloria, a fost asemanata de critici cu relația autorului cu propria soție, Zelda Fitzgerald, între cele doua fiind multe asemănări, dar spre deosebire de Zelda,  Gloria este doar o frumusețe care își găsește împlinirea în admirația celorlalți,  superficiala, imatura și neadaptata la viata ca și Anthony, dar mai puțin de condamnat decât el, fiind un produs al vremurilor și clasei sociale din care făcea parte.

Când în sfârșit moștenirea mult așteptată vine, ei sunt deja distruși trupește și sufletește, prețul plătit fiind mult prea scump.

Mi-a plăcut mult cartea, stilul autorului este fluid și antrenant, personajele foarte bine conturate, problemele morale și sociale sincer tratate,  o carte pe care o consider ca fiind o fresca in tuse vii a unei epoci apuse și regretate.