...
Show More
Ce să spun? :). Nu prea am cuvinte. Cert este că m-a făcut să plâng. Mă bucur că măcar în cărţi mai pot întâlni asemenea personaje pline de candoare (dar care au să cadă, la urma urmei, în abisul fatalităţii).
Al meu alter ego tindea să creadă, parcurgând primele două capitole (fiind şase în total), că opera lui Steinbeck e dedicată exclusiv posterităţii americane. Însă, intrând mai adânc în subiect, am rămas cu totul fascinat. Esenţa romanului este constituită de caracterul lui Lennie şi mai puţin de relaţie de prietenie dintre cele două personaje antinomice: Lennie şi George.
Când acest personaj a început să se contureze în mintea mea, m-am dus direct cu gândul la filmul "The green mile" (1999, reg. Frank Darabont, cu Tom Hanks). Exact aceeaşi inocenţa este regăsită şi acolo, exact aceeaşi nevinovăţie şi exact aceeaşi crimă. Cred că Slim, din roman, intuieşte grăitor caracterul lui Lannie: "-E băiat bun, spuse Slim. Poţi să fii băiat bun şi fără să ai minte. Ba-mi pare chiar că-i tocmai pe dos. Ia-l pe unu' cu adevărat isteţ, să vezi că rareori e şi om bun".
Pe lângă caracterul lui Lannie, se poate sesiza în roman şi aspiraţia lor spre propria lor casă (cu un porc, o vacă şi câteva găini. Şi iepuri! Iepurii lui Lennie.), aspiraţie ilustrată monumental în penultimul capitol în antiteză cu aspiraţia soţiei lui Curley, care-şi dorea necontenit o carieră de actriţa. :).
Tema romanului este, aşadar, aceeaşi ca în "Micul prinţ", doar că, dacă acolo lumea este văzută prin ochii unui copil, aici este văzută prin ochii unui adult cu suflet de copil.
Al meu alter ego tindea să creadă, parcurgând primele două capitole (fiind şase în total), că opera lui Steinbeck e dedicată exclusiv posterităţii americane. Însă, intrând mai adânc în subiect, am rămas cu totul fascinat. Esenţa romanului este constituită de caracterul lui Lennie şi mai puţin de relaţie de prietenie dintre cele două personaje antinomice: Lennie şi George.
Când acest personaj a început să se contureze în mintea mea, m-am dus direct cu gândul la filmul "The green mile" (1999, reg. Frank Darabont, cu Tom Hanks). Exact aceeaşi inocenţa este regăsită şi acolo, exact aceeaşi nevinovăţie şi exact aceeaşi crimă. Cred că Slim, din roman, intuieşte grăitor caracterul lui Lannie: "-E băiat bun, spuse Slim. Poţi să fii băiat bun şi fără să ai minte. Ba-mi pare chiar că-i tocmai pe dos. Ia-l pe unu' cu adevărat isteţ, să vezi că rareori e şi om bun".
Pe lângă caracterul lui Lannie, se poate sesiza în roman şi aspiraţia lor spre propria lor casă (cu un porc, o vacă şi câteva găini. Şi iepuri! Iepurii lui Lennie.), aspiraţie ilustrată monumental în penultimul capitol în antiteză cu aspiraţia soţiei lui Curley, care-şi dorea necontenit o carieră de actriţa. :).
Tema romanului este, aşadar, aceeaşi ca în "Micul prinţ", doar că, dacă acolo lumea este văzută prin ochii unui copil, aici este văzută prin ochii unui adult cu suflet de copil.