''Veći dio života tako je dosadan da nije vrijedan spomena, i dosadan je u svakoj dobi. Kada promijenimo marku cigareta, preselimo se u drugu četvrt, pretplatimo na druge novine, zaljubimo i odljubimo, tada se bunimo protiv dosade svakog života koja se neda rastjerati. Nažalost, jedno zrcalo jednako je varljivo kao i drugo, i u jednom trenutku, u svakoj avanturi odražava isto prazno i nezadovoljno lice.''

''Ne bježi se od ljudi, bježi se od samog sebe''

''Gledati ljubljenu osobu kako spava jedno je od čarobnih iskustava: oslobođen od pogleda i svijesti, na jedan opojni trenutak držiš njegovo srce, potpuno je bespomoćan i koliko god iracionalno bilo, vjeruješ da je on istinski muškarac nježan poput djeteta.''

Operele cu acțiunea in New York parcă sunt altceva. Mi-a plăcut mult cum scrie Capote, știam câteva detalii despre viața și opera lui din ‘Lebedele de pe Fifth Avenue’, dar încă nu făcusem cunoștință cu lucrările lui. Scurt și complex mi s-a părut acest roman, ușor de citit, cu focus pe descrierile spațiilor, redarea trăsăturilor morale ale personajelor și defectelor naturii umane. Autorul pare că scrie dintr-o revoltă față de înalta societate newyorkeză și face imprevizibilul previzibil.

Amo il modo in cui Capote racconta la sua New York. Le immagini che crea accostando le parole finemente scelte sono bellissime, come un quadro. Ci sono alcune frasi che sono dei veri e propri gioielli che luccicano, trasmettendo quelle vibrazioni elettrizzanti della Manhattan dell'alta borghesia americana che fa da sfondo alla storia.

Questo romanzo ruota attorno a tre personaggi legati gli uni agli altri, eppure distanti, persi in una incomunicabilità inevitabile. Grady, una diciassettenne testarda e sfavillante, impulsiva e irrequieta, è la figlia di un pezzo grosso della città. Peter è l'amico di una vita, tanto simile a lei quanto dato per scontato. E poi c'è Clyde, così diverso e, per questo, estremamente affascinante agli occhi di lei. Lui viene da Brooklyn, ha origini umili e una grande famiglia moralmente a carico. Grady e Clyde fanno parte di due mondi diversi in perenne contrasto, due pianeti che si scontrano in un moto di ribellione giovanile destinato a terminare in un enorme boato vitale che rimane sospeso in una nube di indefinita incertezza e futuro ignoto.

Giudicato da molti un romanzo imperfetto (primo tentativo di scrittura di Capote che passò la vita nell'indecisione se pubblicarlo o meno; pubblicato solo dopo la sua morte), io non ho fatto caso ai difetti, non sono riuscita a dar loro peso e sostanza, sono rimasta immersa per un centinaio di pagine in un fluido piacevole e avvolgente.

Bello bello.

Uma leitura muito leve, rápida e concisa. Veio como uma lufada de ar fresco no meio das minhas outras leituras, apresenta-nos num curto espaço de tempo um cenário, uma envolvencia e uma evolução na história muito notável. Com poucas personagens, e muito parecido com o sucesso do autor "Breakfast at Tiffany's" passa-se num ambiente tipicamente Nova-iorquino e mistura várias faixas sociais. Como nos é dado a conhecer no fim isto é uma obra póstuma, um guião muito jovem na escrita de Truman e que embora não esteja perfeito, nos dá um deslumbre do que ele viria a ser, com uma escrita desde já deslumbrante. Recomendo a qualquer um que já tenha lido algo de Truman ou até mesmo para se iniciarem na leitura do autor, embora continue a gostar mais de uma das suas obras primas, o "Breakfast at Tiffany's"

Like Harper Lee, her friend Truman Capote had a book or two that he drafted and then abandoned, this one being the one he never meant to be published.  As with Ms. Lee, someone decided to publish Capote's unfinished business anyway.  It's  short  and quickly  over, so little time to fret over it.

I greatly enjoyed it.  There isn't much plot or character development, but that man knew how to put a beautiful sentence together.  The ending is one I didn't see coming and left me wondering what will happen next, until I realized I knew without a doubt.

A frivolous novel about very little.

a lovely little read by young Capote (published posthumously), it was very interesting to see what came before his more famous pieces :)

"It is very seldom that a person loves anyone they cannot in some way envy."
"She had liked to be alone, but not, as Lucy accused, to spend her time in listless moping, which is a vice of the highly domesticated, the naturally tame.

Ao que sei, os fãs de Truman Capote não gostam muito desta novela, não só porque a acham inferior ao resto da obra, mas também porque foi publicada postumamente, mas eu fiquei encantada. Uma escrita cristalina e certeira numa história que, não sendo perfeita e tendo personagens algo irritantes, nos faz recuar ao primeiro Verão de liberdade e excessos, sem os pais em casa.

«Lasciarono che nella stanza calasse l'oscurità: la superficie morbida e flessibile delle loro voci si muoveva e sospirava attorno a loro, e anche se dicevano cose del tutto prive d'importanza era già tanto che potessero usare le stesse parole, applicare gli stessi valori”.
Grady O’Neil, diciassettenne figlia di una delle più prestigiose famiglie newyorkesi, approfitta dell’assenza dei genitori, partiti per una vacanza estiva, per stare con il fidanzato Clyde Manzer, parcheggiatore ebreo con cui ha instaurato una relazione segreta. I giorni trascorrono rapidi, l’estate va avanti e tanti sono i risvolti di questo amore burrascoso, morboso e indecifrabile. Infantile, ingenua ed immatura, Grady, è preda di emozioni che non sa gestire, di una voglia di vivere e di assaporare che non ha confini tanto che finisce col ritrovarsi invischiata in situazioni al limite. A complicare il tutto si aggiunge la presenza di Peter Bell, amico di famiglia, di lei da sempre segretamente innamorato. In appena un centinaio di pagine il libricino prende forma caratterizzandosi per l’essere una perfetta fotografia di quella società newyorkese illuminata dalla scintillante Central Park ed offuscata dalla squallida quotidianità di Brooklyn, e distinguendosi per la presenza di questi personaggi eclettici e peculiari. Se la giovane è mossa dall’inquietudine, dalla bramosia, dalla fame di vivere, i due ragazzi, Peter e Clyde, sono gli opposti della sua esistenza, individui che prendono forma e sostanza soltanto quando presenti nel suo cono di luce, nonché sintesi delle contraddizioni che la medesima incarna e rappresenta.
Seppur breve presenta uno spaccato di letteratura da conoscere ed apprezzare per la sua essenza e la sua storia.

This was a story Truman Capote threw away. In the trash. He didn't like it, and felt it "was thin, clever, unfelt." I'm with him on that, a little. Still, brass from TC is still something close to gold. That kept me in. . .Wikipedia does a good job filling in the story on how it was found, and why it took until 2005 to be published. . . .long after TC shuffled off this mortal coil. . . .

This writing is some of Truman's first work in the direction of a novel. . .and he's writing about a small family in New York, while he's living in New York, so it soaks up his day-to-day, and has a very New Yorky feel (to this person who has NEVER been to NY). Mom and Dad McNeil are heading to France and want to take daughter, Grady, with them, like they do every year. She's not having it. . .a bit of a brat, she is.

So this is tale of Grady McNeil playing house, the grown-up, in her very own home (with all expenses paid by Dad's accountants), experiencing freedoms of all kinds. She's young, beautiful (think Truman Capote beautiful - his women always are), inexperienced and gullible, with a large splash of blink-my-side-eyes confidence. Add two beaus, one Jewish, and one blue-eyed blonde, each from different economic strata. So goes the top of the slippery slope.

Grady's Summer Crossing into adulthood. . . .it's youthful breezy and easy.

Until it ain't.

The Times described it as “The lost novel that inspired Breakfast at Tiffany’s,” but in my opinion, it should have stayed lost. It does little more than highlight the author’s lack of creativity.

`ما تمام آن ساعت‌ها را در تابستان،از زندگی دزدیدیم`
زبان رمان ساده و بیان آن با توجه به ریتمی که نویسنده با جملات کوتاهش تدارک دیده پرکشش و جذاب است. همانگونه که شخصیت‌ها خواننده را مجذوب خود می‌کنند. «دزدان تابستان» شاید شاهکاری فراموش ناشدنی نباشد، اما هم ارزش خواندن دارد و هم اینکه شخصیت اصلی آن گریدی، این دختر جوان که سودای تجربه کردن عشق در اولین تابستان آزادِ زندگی‌اش را دارد، تا مدتها در خاطر خواننده می‌ماند.
طعم جملات زیر دهان می‌ماند،جملاتی پیچیده اما آراسته از یک نویسنده‌ی ۱۸ ساله که آن را در دهه‌ی چهل و پنجاه نوشته و هیچوقت در طول عمرش آن را لایق انتشار ندانسته اما سال ها بعد از مرگش در سال ۲۰۰۵ دنیا از وجود آن باخبر می‌شود.