Community Reviews

Rating(4 / 5.0, 100 votes)
5 stars
37(37%)
4 stars
23(23%)
3 stars
40(40%)
2 stars
0(0%)
1 stars
0(0%)
100 reviews
April 26,2025
... Show More
Quello che dicono le varie recensioni entusiatiche della critica, per una volta, mi trovano d'accordo.
Quello che dicono tutti gli altri utenti che hanno letto questo libro e ne sono rimasti folgorati, mi trovano d'accordo.

E poi nient'altro. Se non che è uno dei più straordinari libri (romanzo sarebbe un termine assai riduttivo) che abbia mai letto, che è scritto in maniera esemplare, con una chiarezza narrativa e sintattica clamorosa. Poi la profondità dei pensieri e dei temi trattati, la meravigliosa ricostruzione storica, la trama cupa e commovente che si espande nella mente del lettore con lentezza, catturandolo.

Continuo a pensare che la scelta di questo gigantesco autore che scopro, ora, essere stato Vidal di raccontare le gesta, l'utopia, la caduta di uno fra i più grandi perdenti della storia sia forse, semplicemente, dovuta all'ammirazione per un uomo arrivato oltre tempo massimo, che se fosse nato qualche secolo prima sarebbe stato ricordato come uno dei più grandi personaggi dell'antichità ma che invece, com qualche volta capita, si trovò nel posto giusto ma al momento sbagliato.

Fu un Napoleone, un Ottaviano all'incontrario questo Giuliano, a cui poi la storia dei vincitori affibbiò il nomignolo di Apostata, offuscò il genio e ingigantì i difetti. L'ultimo re d'un mondo ormai finito, prossimo al collasso e sconfitto sia dai nemici esterni (i barbari) che da quelli interni (il cristianesimo). Ma un gran re, e ringraziamo di cuore Vidal per questo capolavoro che rende giustizia a Giuliano e permette a noi di conoscerlo un pò meglio, pur inevitabilmente mediato dalla ricostruzione dell'autore.

Che non sarà certamente storicamente ineccepibile, né biograficamente totalmente aderente a quello che fu. Ma che mi piace pensare lo sia. L'impressione che si ha alla fine è proprio questa, c'è poco da fare. E ci si commuove davvero e intensamente.

Un gioiello. Un cammeo intarsiato.
Leggetelo...

April 26,2025
... Show More
Apariția și răspîndirea creștinismului a fost mereu un subiect fascinant pentru mine. Agresivitatea cu care a fost impus de Biserică, distrugerile unor mari opere și a unor mari oameni m-au făcut să-mi fie mereu frică de bigotism, de bătutul cu pumnul în piept și în masă în numele unei religii care n-a propovăduit violența dar ai cărei adepți au făcut ravagii pe oriunde au trecut, din primele secole pînă în zilele noastre și, foarte probabil, și în viitor.

De aceea, îl admir pe Iulian, acest spirit apolinic, calm și rațional și tragic, ca pe ultimul apărător al unei culturi monumentale, ultimul care a înțeles să o apere prin rațiune și nu prin violență. Dar violența, din păcate, cîștigă mereu, iar Iulian „apostatul” a fost și el învins, chiar dacă, dacă e să-l credem pe Gore Vidal, n-a rostit niciodată pe patul de moarte celebra frază: „M-ai învins, galileanule!”
April 26,2025
... Show More
Libro scritto molto bene e storicamente illuminante (frutto di 5 anni di ricerche dell'autore). Parte centrale un po' pesante e non sono andato a nozze con la figura di Giuliano. Filosofo colto, buono, mq poco lungimirante. Morto più per le sue manie, che per aver osteggiato i cristiani.
April 26,2025
... Show More
Δυο παγανιστές φιλόσοφοι, ο Λιβάνιος και ο Πρίσκος, προσπαθούν να αντιδράσουν στην απόφαση του αυτοκράτορα Θεοδόσιου να καταργήσει όλες τις άλλες θρησκείες πλην του χριστιανισμού. Στην προσπάθειά τους αυτή επικαλούνται τον Ιουλιανό, τον τελευταίο αυτοκράτορα που προσπάθησε να επαναφέρει την παλαιά θρησκεία (κι έφαγε το κεφάλι του) και ξαναθυμούνται τα έργα του και τον πολυτάραχο βίο του. Ένα βίο άγνωστο στους περισσότερους θα έλεγα , καθώς μάλλον εστιάζουμε στη σύντομη χρονικά βασιλεία του και στην αποτυχημένη θρησκευτική μεταρρύθμισή του και πιθανότατα αγνοούμε ότι λάτρευε τη φιλοσοφία σε σημείο να κουβαλάει στις εκστρατείες τη βιβλιοθήκη του και κυρίως ότι ήταν στρατιωτική ιδιοφυΐα. Κι αν αναρωτιέστε αν εν τέλει είχε ενδιαφέρον η ζωή του του Ιουλιανού, ούτε φαντάζεστε πόσο...

Στα περισσότερα βιβλία, κακά τα ψέματα, επιθυμείς να φτάσεις γρήγορα στο τέλος, ειδικά εάν υπάρχει και κάποιο μυστήριο. Το συγκεκριμένο όμως είναι από τα λίγα που, ίσως κι επειδή γνωρίζεις πού θα καταλήξει, δεν θες να τελειώσει. One of a kind, που λένε και στο χωριό μου, πρόκειται για αριστούργημα. Δεν είναι πολύ εύκολο σε κάποια σημεία να προχωρήσεις γρήγορα, κάπου η φιλοσοφία και οι θρησκείες κουράζουν λίγο, στο σύνολό του το βιβλίο όμως σε μαγεύει. Ο τρόπος αφήγησης με τους δύο ηλικιωμένους και τα σχόλιά τους είναι πολύ ευρηματικός και το διαφοροποιεί από παρόμοια μυθιστορήματα. Προσωπικά το θεωρώ κλασικό και είναι κρίμα που δεν είναι πιο ευρέως γνωστό. Ίδια τύχη με τον ήρωά του και το βιβλίο και μάλλον ίδια και η αιτία...
April 26,2025
... Show More
Picked up this book on a whim while searching for a copy of Vidal's Lincoln. Vidal explores the life of Julian the Apostate, military campaigns, and his later battle to restore the Hellenic pantheon against the rising tide of Christianity. The novel transports you to the 4th century (a period I know little about despite seven or so years of Latin), bringing to life the court intrigue, doctrinal debates, and anxiety of the late Roman Empire. Vidal clearly did his research. Julian serves as a compelling and sympathetic protagonist, a bookish young man looking to avoid the deadly fate of many imperial claimants and finding solace in the mysteries of the old religion. Vidal's prose is surprisingly straightforward and readable, never losing the reader in the details of the Roman world (though he does have a tendency to hammer his points home a few too many times). The writing is witty and Vidal clearly understands the harsh labyrinth of politics. I would say, however, that the first half is definitely the stronger side. Regardless, the book captivated me in a way that I haven't been with a novel in a long time, though an interest in the period is definitely a must. A great read, though looking forward to reading something more contemporary now. 4.5/5 stars.
April 26,2025
... Show More
I read this a long time ago but loved it. Turned me on to historical novels.
April 26,2025
... Show More
Nu cred ca pot scrie o recenzie suficient de buna pentru a exprima tot ce inseamna Iulian de Gore Vidal.

Imi plac romanele istorice, tocmai pentru ca pot face o comparatie intre adevar si reinterpretarea autorului. Sa extrag esenta literara prin efectuarea diferentei intre fictiune si factualitate. Insa Iulian mi-a conferit o dorinta de ignoranta. Daca viata imparatului s-a desfasurat altfel decat in modul descris in acest roman, nici nu vreau sa admit adevarul ca realitate, caci pana la urma si fictiunea este felul sau de realitate.

Iulian nu este doar povestea unei vieti de imparat. Este povestea unei sfasieri a timpului. Iulian Apostatul a fost ultimul imparat roman care sa se inchine zeilor pagani, ai romei. Unchiul sau, Constantin cel Mare, a adoptat religia crestina ca religie oficiala a casei imperiale, cu cateva decenii inainte de nasterea nepotului, insa in Roma vechii zei continuau sa fie venerati, desi adeptii erau adesea persecutati. Iulian este introdus ca un potential pretendent al tronului imperial, detinut in anul 345 de Constantius al II-lea. Pasionat de filosofie, si de cultura elenista singurul lui obiectiv este sa ramana in viata.

Evenimente fortuite in viata tanarului, il propulseaza mai intai in pozitia de Cezar al Galiei, iar apoi, datorita talentului militar, in pozitia de Imparat la Romei. De fiecare data , Iulian accepta sub aparenta dorinta inocenta de a ramane in viata. Romanul infatiseaza perfect efectul de corupere al puterii. Dintr-un copil slab, fara aspiratii mai mari decat cele de sihastrie, ajunge un imparat puternic, abil :" Nu sunt eu Alexandru cel reintors pentru a termina marea lucrare de a aduce Rasaritului barbar adevarul din Grecia? "

Gore Vidal structureaza romanul pe baza unei corespondente intre doi filozofi, apropiati ai lui Iulian, ce intreprind scrierea unei biografii a imparatului, bazata pe memoriile pe care acesata si-le a notat spre sfarsitul vietii. Exista astfel o dubla relatare asupra evenimentelor. Perspectiva lui Iulian rareori este obiectiva, dar este completata de la fel de subiectiva perspectiva a filozofilor.

Un punct central al romanului este divergenta religioasa, ce a si adus moartea imparatului. Momentul in care tanarul este convins de credinta sa pagana, mi-a amintit teribil de Star Wars, trilogia lui Anakin. Vidal creeaza un punct de dezbatere bine conturat in privinta celor doua religii. Ridica problema alegerii unui singur popor, revizuirea bibliei, diferentei intre cei doi Dumnezei, cel veterotestamentar si neotestamentar s.a.m.d.

Pe alocuri (inevitabil pentru mine sa nu fac comparatia asta) imi aducea aminte de personajul lui Frank Underwood, din cauza stilului de ascedere sociala, aparent nevinovata, dar revelata cu ajutorul celor doi naratori. Iulian nu devine full-blown tyrant, dar ii persecuta pe galileeni si se bucura de puterea si gloria acumulata.

In ultimul rand, sfarsitul romanului este fenomenal. Este descrisa moartea imparatului. O moarte pe care chiar el recunoaste este unica, pentru ca isi incheie viata cu un discurs asupra-i, lucru nemaifacut de vreun conducator al Romei.

Nu pot recomanda suficient aceasta carte, ORICUI, TUTUOR !
April 26,2025
... Show More
En el top 10 de mi ranking de Novelas Históricas. Una obra maestra.
Este maestro de la Literatura, que es Gore Vidal, nos narra la vida de uno de los Emperadores más controvertidos de la historia del Imperio romano. Último superviviente de la dinastía constantiniana, junto con su primo Constancio II, constituye el último canto del cisne de la cultura pagana en el mundo antiguo, ya que tras su ascenso al trono en el 361 dc, estableció la libertad religiosa y favoreció abiertamente la vuelta a las tradiciones paganas, a la filosofía clásica, en detrimento del cristianismo. Por esto se ganó el apodo de Apóstata, por esto y porque de alguna forma renunció a su formación cristiana, apostatando de sus estudios religiosos a los que había sido obligado por su primo, durante los difíciles primeros 20 años de su vida, en los que solo sobrevivieron a las purgas su hermano Galo y él.
Es en estos últimos años de reclusión donde arranca la narración, cuando Constancio II empieza a contar con Galo y con él para la administración del Imperio, ya que eran sus únicos familiares vivos.
Tras la ejecución de Galo, es nombrado César de la parte Occidental, siempre vigilado, controlado por su primo el Emperador, que tiene miedo de que acabará levantándose contra el, cómo así ocurrió al final. Lo que no esperaba es que Juliano se revelará como un militar excepcional, que reorganizó la frontera del Rhin, que parecía irremediablemente pérdida ante el avance de los germanos. Los venció reiteradamente, incursionó en territorios que no habían visto un romano casi desde los tiempos de Germánico y finalmente se alzó contra su primo, cuando sus tropas lo nombraron Augusto en París en el 361. Este periodo de la parte final del siglo IV, constituye el último periodo de estabilidad de la frontera del Rhin hasta su derrumbe definitivo en el 410.
El enfrentamiento final entre los dos primos se evitó por la muerte de Constancio II y el ascenso al poder sobre todo el Imperio unificado de Juliano.
Su principado duro sólo dos años, pero muy intensos, llenos de controversia religiosa, la oposición de buena parte de la población que ya era abiertamente cristiana, de la administración civil y la educación, que también estaba en manos de cristianos y que no quería renunciar a sus privilegios y que finalizó con el desastre de la campaña contra el poderoso imperio persa, que se había revitalizando tras la sustitución de los partos por los neopersas. Desastre o traición? Nunca se sabrá, Juliano murió en usa escaramuza en su retirada de ctesifonte
Nunca se sabrá si fue un persa o un romano cristiano quien acabo con su vida, pero el golpe al ya tambaleante Imperio fue brutal....
Libro imprescindible para todos los amantes de la Novela Histórica.
April 26,2025
... Show More
A day or two after Gore Vidal died, I read a remembrance of him on The Wild Hunt which recommended Julian. I checked the catalog and found the book in the stacks; working in the same building as a library has advantages.

It's historical fiction, and account of the life of Julian, who reigned briefly over the Roman Empire in the middle of the 4th century A.D. At this time Christianity was on the rise; Julian's predecessors were Christian, but he tried to take the empire back to paganism, restoring the worship of the old gods.

Midway through the book, it dawned on me how very differently history might have unfolded if Julian had live longer. It's truly bizarre to think someone who lived some 16 centuries ago could have any influence on my life.

I enjoyed this book immensely. I don't read much historical fiction, but I've long been fascinated by the Roman Empire. I tend to think of either the earlier pagan origins of the empire or its latter Christian legacy, but this novel paints a vivid and nuanced picture of flux and transition and the various tensions that must surely have been in play.
April 26,2025
... Show More
Es una lectura que cualquier persona con intereses históricos pronto se dará cuenta que tiene mucho que enseñar. No solo por las citas históricas a la que hace referencia de autores coetáneos a Juliano, si no por el contenido en normas y usos de la sociedad romana. Normas que me han dejado
muchas lagunas que gustaría seguir ahondando. Indirectamente me ha llamado también la atención que esta forma epistolar de los escritos de Juliano eran la habitual en su momento. Supongo que era la forma más fácil de comunicar hechos.

Con respecto al contenido, si ya en nuestros días seguimos sorprendiéndonos de los atropellos causados por casi cualquier religión, no me imagino como podían sentirse de impotentes los seguidores de los dioses clásicos ante el avance y comportamiento de la nueva religión. Por su puesto que el lector pronto se da cuenta que en sus escritos Juliano no hace auto crítica de
los mismos sin sentidos de sus dioses del olimpo ni de los sacrificios de sus seguidores. Más o menos las mismos que la nueva religión.

Si os gusta la historia, os recomiendo su lectura. A mi me ha abierto nuevos horizontes históricos que aún no sé cuando tendré tiempo para iniciar.
April 26,2025
... Show More
You wouldn't think a 500 page epistolary novel swirling around a short-reigned Roman emperor would be at all engrossing, but here we are. The emperor Julian famously tried to arrest the spread of Christianity and reinstall Hellenism in the 4th century, and do so without bloodletting. He was nearly Plato's philosopher king incarnate, a just and admirable ruler who simply wanted peace.

Vidal's Julian dovetails nicely with his historical counterpart. He is learned and witty and self-aware, while brutal (but never unfair) in his assessment of early Christianity. There's a remarkable sense of einfuhlen here--approx. "othertime" in German--wherein the reader never feels that he/she is reading the 20th century conception of Julian but in fact is hearing from the real thing. Julian (and his mentors who occasionally comment posthumously to each other) is a wonderfully realized and complex protagonist, maybe even a hero.

Vidal has said that you could quibble with his art, but he would reach for his thesaurus if you faulted his research. I find fault with neither.
April 26,2025
... Show More
An outstanding and immersive work of historical fiction. Gore Vidal is a magnificent writer, and his presentation here is great as always.
Leave a Review
You must be logged in to rate and post a review. Register an account to get started.