Interesting look into the world of horse racing. Good mystery.

This is one of those books I could not put down til I finished it. Fast moving, good info on English race scene and shows the depth of human courage and self examination. GOOD read!!!!!

Visam că alergam într-o cursă.

Nu era nimic ciudat în asta. Călărisem în mii.

Era o cursă cu obstacole. Prin faţa ochilor se perindau, într-un curcubeu de culori, cai, şi jochei, şi mile de iarbă verde. Treceam ghemuit în scări, într-un galop nebun pe lângă tribune înţesate cu oameni ale căror feţe ovale şi îmbujorate îmi apăreau nişte pete roz, estompate.

Gurile le erau deschise şi, deşi nu auzeam niciun sunet, ştiam că strigau.

Strigau numele meu ca să mă facă să câştig.

Victoria însemna totul. Victoria era menirea mea. Pentru asta mă aflam acolo. Asta voiam. Pentru asta eram născut.

În vis am câştigat cursa. Strigătele s-au transformat în aclamaţii şi ovaţiile m-au ridicat pe aripile lor, aidoma unui val. Dar victoria reprezenta totul; uralele nu contau.

M-am trezit în întuneric, aşa cum mi se întâmpla adeseori, la patru dimineaţa.

Era linişte. Nicio ovaţie. Doar linişte.

Încă mai simţeam mişcările calului şi zvâcnetul muşchilor celor două trupuri încordate unite într-un singur tot. Încă mai simţeam scările învăluindu-mi tălpile, încă mai simţeam încleştarea gambelor, balansul corpului, capul care-mi era lipit de gâtul murg, întins, coama care-mi intra în gură şi mâinile strânse pe dârlogi.

În acest punct a urmat a doua trezire, cea adevărată. A fost clipa în care m-am mişcat, şi am deschis ochii, şi mi-am amintit că n-am să mai călăresc în nicio cursă, niciodată. Durerea a revenit atât de puternică, de parcă totul abia s-ar fi întâmplat. Visul era un vis pentru oameni întregi la trup.

Îl visam destul de des.

Afurisit lucru şi fără noimă.

Viaţa era, bineînţeles, cu totul altceva. Te descotoroseşti de vise, te îmbraci şi faci ceea ce se poate cu ziua de azi.

Good read