I'm trying to both broaden my horizons in pleasure reading, and catch up on some classics, so when I saw this book on Jody's list, it caught my eye. Now I remember why Edith Wharton is still being read almost 100 years after her death. Writing about people and times I don't really have any interest in, these stories nevertheless managed to draw me in immediately and keep me connected until the end. Very enjoyable.

Love some January Edith Wharton, especially 4 novellas hitherto unknown to me. So dense. So delicious. So deft. The wondrous Wharton triumphs in long, short, and mid form it seems.

Classic Edit Wharton. This is an interesting read as it peaks into everyday life over generations.

Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu

n  

..........................................
Pentru a fi un scriitor care merită să rămână în istoria literaturii și numele căruia să se potrivească ca o mănușă unui premiu prestigios precum Pulitzer, atunci trebuie să fii capabil să strângi în paginile cărților tale mici bucăți de timp și de oameni astfel încât cititorii tăi să simtă că trăiesc efectiv alături de poveștile pe care le oferi. Wharton nu doar că face acest lucru, însă talentul ei o ajută să exprime într-un mod sarcastic și cu o asprime (după cum bine observa Irving Howe) neîndurătoare, tarele unei societăți în schimbare care refuză să se desprindă de vechile obiceiuri, insistând să copieze și să continue legi morale nescrise care nu se mai pot aplica în prezentul pe care par că-l detestă prin simplul fapt că distrugerea barierelor sociale și dintre sexe le arată unor familii înstărite că prezentul e al celor activi, educați și doritori de succes.

„New Yorkul de altădată al anilor cincizeci era dominat de câteva familii, care dădeau tonul cu un aer de naturalețe și opulență. Una dintre acestea era familia Ralston.

Englezii voinici și olandezii roșcovani și zdraveni se contopiseră, și se formase astfel o societate prosperă, prudentă și totuși risipitoare. A face lucrurile la scară mare devenise un principiu fundamental al acestei lumi precaute, ridicată pe averile bancherilor, ale comercianților de mărfuri indiene, ale constructorilor de vase și ale negustorilor ce aprovizionau vasele. Acei oameni bine hrăniți, cu mișcări domoale – care păreau enervanți și apatici în ochii europenilor doar fiindcă o climă capricioasă îi ușurase de câteva kilograme de prisos și le încercase nervii ceva mai mult – trăiau într-o dulce monotonie, al cărei echilibru de suprafață nu era niciodată tulburat de vreo dramă, ea consumându-se în tăcere, din când în când, undeva în străfunduri. Sufletele sensibile erau în acele vremuri asemenea unei claviaturi în surdină, pe care Soarta cânta fără să se audă vreun sunet.

Această societate compactă, construită din blocuri de piatră bine unite între ele, era dominată în mare măsură de familia Ralston și de ramificațiile ei.”

Astfel se deschide povestirea Fata bătrână, o povestire în care o doamnă Ralston intervine abrupt în viața unei tinere mame, oferindu-i șansa să trăiască lângă fetița ei și luându-i deopotrivă dreptul a fi mama copiliței. În doar câteva fraze Wharton reușește să prindă într-un mod de-a dreptul spectaculos modul în care familiile avute decid să intervină și să conducă nu doar orașul și afacerile acestuia, cât și viața personală de familie a unor locuitori.

Afacerile, banii și faima se confundă cu viața de familie. Totul este dictat de interes, de respect, de opiniile celorlalți, de ceea ce se vede la suprafață, de ceea ce trebuie să se vadă la suprafață. Deciziile se iau în funcție de rezultatul pozitiv pe care societatea sau partenerii de afaceri îl vor percepe, restul e irelevant.

Wharton nu ezită să critice într-un mod nu foarte elegant metehnele vremurilor și ale familiilor sus puse. Nu ezită să spună povești care e foarte posibil să se fi întâmplat dat fiind modul de existență și filosofia high-class-ului din New York. Tocmai aceste povești atât de fin legate de o filosofie de viață vulgară și lipsită de umanitate o fac pe Wharton să fie vocea sufletelor îngenuncheate și reduse la tăcere de către bărbați influenți și incapabili de a vedea în familia lor altceva decât pârghii menite a le ține afacerile și renumele în zona de confort, cu femei care se transformă în tirani datorită puterii pe care bărbații lor o au, exercitându-și forțele prin bârfe și intervenții malițioase la balurile pe care le organizează și la care participă mai ales pentru a-și țese intrigile vulgare.
.......................................n

Not my favorite Wharton but still some wonderful moments here. OLD NEW YORK is an unconnected set of four novellas. "False Dawn" began promisingly, with a wispy son overpowered by a physically intimidating father with a big personality, but once Ruskin made a cameo(!) and the name-dropping of famous painters began, my interest waned. It reminded me of that scene in TITANIC where Rose bought all those paintings her fiancé didn't understand, but we the audience were supposed to recognize, "Dang, that Rose is prescient in her artistic tastes!" Bleh.

"The Spark" also suffered from name-dropping and bizarre cameos (in this case Walt Whitman).

On the other hand I very much enjoyed "The Old Maid" and "New Year's Day." Especially NYD. Compelling tale of a misunderstood "fallen woman."

Worth the read.

Audiobook. 5 stars.

4 novellas / short stories about New York "society" in the 19th century.

False Dawn. 4 stars
The Old Maid. 4 stars
Th Spark. 3 stars
New Year’s Day. 4 stars

I had read the first two stories before, but I liked The Old Maid better on my second reading. New Year’s Day surprised me the most. A wife treated her husband and her lover in exactly the way each deserved and she paid a price that she thought was absolutely worth it. Lovely story.

Four little gems, with typically Whartonish depictions of frustrated lives.

I adore books about or set in New York. I am not sure why. I am simply inexplicably captivated by this city as an urban environment in film and literature, particularly ‘old New York,’ the nostalgic version of the twenties and thirties and even forties. My favourite building in the entire world is the Chrysler. So, the title of this novel grabbed me first off. Wharton is of course better known for her classic, House of Mirth, among others, which I am yet to read. This collection has for me, certainly proven her literary skill.

Born and bred a New Yorker from an established, prominent family, Wharton casts an expert eye over her city, it’s people and it’s prejudices. While she was a product of this high society, the New York money you could say, she was also one of its greatest critics. She felt stifled by the old way and norms, the champagne breakfasts and incessant scandal and gossip – the keeping up with the Jones’. She particularly disliked the delegation of women to mere objects that should be pretty to the eye and quiet to the ear, remaining uneducated and uninvolved with the impossibility of improving their situations independently outside marriage. Wharton points out in these stories that even though a marriage may secure a financial future, it also secured a permanent loss of freedom in most cases and often an even deeper unhappiness than the much maligned spinsterhood!

The stories are all stand alone and are very much centred on the city as location. They are a critique and commentary on the issues that obviously bugged Wharton so deeply. Issues to do with elitism, social repression, the denial of women and the importance of education to mitigate so many of these wrongs. For Wharton, New York in all it’s excitement and glamour was nonetheless an ‘ugly’ city – probably why she quit it and moved to Paris permanently. But clearly NYC continued to fascinate because most of her novels are set there – or is it a case of ‘write what you know…’

I will only comment on The Old Maid here. Set in the morals&manners of 1840s NY society, this novelette or short story is, to me, Wharton at her best. She does not write here about despair or melancholy -- this is far more, a powerful evocation of utter hopelessness, written with brevity, sensitivity and complete disinterest. Rarely have I seen the subject so deftly handled.

I was surprised by how much I loved these novellas. For anyone who has read Age of Innocence, it's delightful to come across characters from that book in different contexts. Each of these short novels has a compelling story, a cast of well-rounded characters and each contains a stunning moment of heartbreak that arrives, (especially in the case of The Old Maid) in the very last sentence. Highly recommended.

I don't often read short stories and this collection I read more or less by accident. I find them less satisfactory than novels because of their brevity, although this collection does have a unifying theme. It's all about old New York, its people and social norms that are slow to change.
Without wanting to give away the plot of any of the four stories in the collection, we are in familiar Wharton territory: these are primarily society ladies - and for Wharton women were very much in the foreground - who find themselves in conflict with their circle. I enjoyed the first - False Dawn - most of all because of its language. There are such marvellous descriptions of the father, Mr Raycie, "a monumental man" and his son Lewis, "a youth as scant as an ordinary man's midday shadow" who inserts "a languid fork" into his food. And the subject matter is unusual: paintings.
If you haven't read Wharton, I urge you to do so. But maybe you should start with something slightly more substantial, like "Ethan Frome" - it's not much longer than a novella but jam-packed with thought and feeling.