...
Show More
Romanian review: I-aș fi dat romanului lui Tracy Chevalier cinci stele, dacă descrierea tablourilor ar fi fost mai impresionantă. Din păcate pentru această carte, am citit Sticletele înainte, iar Donna Tartt reușește să transmită mult mai multă emoție prin descrierea tablourilor. După ce citești o descriere de-a ei, înțelegi și are sens că un tablou influențează viața acelui personaj și are un impact profund asupra lui. De asemenea, mă așteptam ca scena în care Griet este pictată de Vermeer să fie plină de încărcătură emoțională și de tensiune. Din nefericire, a trecut repede și m-a lăsat oarecum dezamăgit.
În altă ordine de idei, autoarea reușește destul de bine să transporte cititorii în secolul al-XVII-lea, iar comportamentul personajelor este adecvat acelei epoci. Se întâmplă ca romanele de ficțiune istorică să includă momente în care personajele au o gândire specifică epocii noastre, ceea ce spulberă iluzia realității creată până atunci. De data aceasta, nu este cazul. Tracy Chevalier nu cade în acea capcană ideologică feministă, eroina ei nu visează la independență, pentru că, în acea epocă, nici nu prea poate.
Aici, intervine cel mai bun aspect al romanului. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la roman este impactul pe care îl are arta asupra lui Griet. Griet este îngrozită că întreaga ei viață va consta în a spăla rufe, a șterge praful și a da cu mătura. Pentru ea, tabloul, arta, culorile reprezintă o evadare din condiția ei de slujitoare, din banalul vieții sale de zi cu zi. Clipele în care îl ajută pe Vermeer să-și prepare culorile, în care îl privește pictând, sunt cele pentru care trăiește.
Deși Donna Tartt este, după părerea mea, o scriitoare mai bună, Tracy Chevalier reușește în felul ei să descrie felul în care arta îi schimbă pe oameni, le lărgește orizonturile și îi ajută să evadeze din banalitatea vieții de zi cu zi.
Poate că acțiunea este lentă, iar personajele, deși interesante în felul lor, nu sunt extraordinare, însă, pentru mine, ,,Fata cu cercel de perlă" a fost o lectură foarte plăcută.
English review: I would have given Tracy Chevalier’s novel five stars if the descriptions of the paintings had been more impressive. Unfortunately for this book, I read The Goldfinch first, and Donna Tartt manages to convey far more emotion through her descriptions of paintings. After reading one of Tartt’s descriptions, it makes sense that a painting would profoundly influence a character’s life and leave a deep impact. Similarly, I had high expectations for the scene in which Griet is painted by Vermeer—it should have been emotionally charged and full of tension. Unfortunately, it passed too quickly and left me somewhat disappointed.
On another note, the author does a great job of transporting readers to the 17th century, and the characters’ behavior aligns well with that era. It’s common for historical fiction novels to include moments where characters exhibit modern mindsets, which can shatter the illusion of reality created by the story. That is not the case here. Tracy Chevalier avoids falling into the ideological trap of projecting modern feminist ideals onto her heroine. Griet does not dream of independence because, in that era, it was not really an option.
This leads to the novel’s strongest aspect. What I appreciated most is the way art impacts Griet. She is terrified that her entire life will consist of washing laundry, dusting, and sweeping. For her, paintings, art, and colors are an escape from her condition as a servant, from the banality of her daily existence. The moments when she helps Vermeer prepare his paints, when she watches him work, are the ones she lives for.
While Donna Tartt, in my opinion, is a better writer, Tracy Chevalier succeeds in her own way in depicting how art transforms people, broadens their horizons, and helps them escape the mundanity of everyday life.
The pacing may be slow, and the characters, while interesting, are not extraordinary. Still, for me, "Girl with a Pearl Earring" was a very enjoyable read.